Am fost în Dăbuleni, nu pentru a mânca celebrii pepeni, ci pentru a lua pulsul dintr-o agenție bancară amplasată în acest sat oltenesc, transformat în oraș. Industria bancară trăiește și se dezvoltă și în mediul rural românesc. Bancherii de aici au creat deja o piață solidă și i-au învățat pe dăbuleni să folosească produsele și serviciile bancare. Am pregătit câteva impresii într-un reportaj al cărei concluzie este că bankingul devine o normalitate și în ”Viața la țară”!
Elogiul atașamentului țăranului român față de glia străbună este surprins ideal de replica personajului Dinu Murguleț din romanul ”Viața la țară”, de Duiliu Zamfirescu: „Uite pământul ăsta m-a făcut să asud; am muncit toată viața pentru el, de cele mai multe ori fără să mă răsplătească; m-am supărat și l-am blestemat, dar nu m-aș duce de pe el pentru nimic în lume. Nădăjduiesc că tot așa o să faci și tu și că n-o să mai pleci. Aci suntem născuți și eu și maică-ta și părinții noștri și părinții părinților noștri…”.
Astăzi, ”Viața la țară” de pe plaiurile mioritice s-a rupt de simbolistica dependenței sufletești față de pământul strămoșesc. Cele mai multe sate sunt depopulate, românii au luat drumul străinătății, muncind pământurile occidentale.
Mediul rural se chinuie în neputința politicilor administrative promovate în perioada postdecembristă, prea puține sate bucurându-se și astăzi de farmecul natural remarcat de Duiliu Zamfirescu în romanul său. Nefericită este și transformarea forțată a multor sate în așezări urbane. Așa au apărut acele struțocămile, orașe fără personalitate, sate golite de identitate!
Vorbim despre satele dezvoltate, recunoscute cu precădere, pentru îndeletnicirile agricole și/sau zootehnice. Dăbuleni, supranumit ”patria lubenițelor”, este un asemenea sat, cu pretenție de oraș din anul 2004. Localitatea, situată în sudul Olteniei, în partea de sud-est a județului Dolj, la sud de Craiova, în vecinătatea Dunării, numără puțin peste 12.000 de locuitori și are ca principală activitate economică agricultura, preponderent culturi de pepeni. Dăbuleni s-a dezvoltat haotic din punct de vedere arhitectural și estetic, imaginea de sat oltenesc sărăcăcios și inexpresiv fiind completată de aspectul aproape modern al străzii principale (DN 54A), care taie orașul în două.
De o parte și de alta a șoselei au apărut numeroase magazine și bănci, care susțin ideea că Dăbuleni este un oraș. Mai în glumă, mai în serios, putem afirma că Dăbuleni este oraș doar la strada principală. Un oraș fără străzi asfaltate, un oraș fără canalizare (construcția sistemului a fost demarată în 2013, fără ca lucrarea să fie recepționată deocamdată), dar un oraș cu spital, liceu, patru școli și mai multe grădinițe. Când privești atmosfera și iei pulsul de la fața locului, când intri în vorbă cu dăbulenii și le asculți păsurile, înțelegi imediat că în Dăbuleni expresia ”Viața la țară” este mai aproape de realitate decât ”Viața la oraș”.
Dar, oare, dăbulenii ce zic?
Am perceput întotdeauna Dăbuleni ca o așezare rurală faimoasă pentru producția de pepeni. Bineînțeles, nu trebuie să omitem și legătura specială care s-a creat între Regele Carol I și locuitorii din Dăbuleni. Istoricii vorbesc despre protestul din 1866 generat de așa-numiții țărani-grăniceri, originari din satele care se întindeau pe linia Dunării, de la Calafat la Dăbuleni. Când au primit ordinul să se încoloneze şi să plece spre Craiova, urmând ca de acolo să fie trimişi la Bucureşti, pentru a asista la ceremonia de primire a Regelui Carol I, aceștia au refuzat, neînţelegând de ce fusese dat jos un domnitor român (Alexandru Ioan Cuza) pentru a veni un alt domnitor tocmai din Germania. Oltenii au ameninţat că-l vor detrona pe noul conducător, de teamă că reformele lui Cuza, care tocmai le dăduse nişte loturi de pământ, vor fi anulate. Ei au fost liniștiți cu greu, primind asigurări că nimeni de la Bucureşti – şi cu atât mai puţin noul domnitor – nu are de gând să le ia pământurile. Acea revoltă nu a rămas fără ecou, astfel că, atunci când o nouă lege urma să apară, Regele Carol I îi întreba pe sfetnicii săi: ”Dar, oare, dăbulenii ce zic?”.
Dăbuleniul a reușit să se mențină și în istoria modernă în prim-plan. Prezidențiabilul Mircea Geoană a obținut în 2012 cel de-al treilea mandat de senator în Colegiul Segarcea-Dăbuleni. Totodată, trebuie să amintesc și faptul că renumitul deputat, ministru, bancher și economist Mișu Negrițoiu s-a născut în comuna Dăbuleni. Am găsit câteva impresii exprimate public de Mișu Negrițoiu în cadrul unui interviu acordat ziarului ”Adevărul”. ”O fi oraş, dar eu tot comună îi zic. În general, oamenii ştiu despre Dăbuleni că de acolo vin cei mai buni pepeni”, spunea Mișu Negrițoiu despre locul său natal, care în copilărie îl șocase prin sărăcie.
Astăzi, Dăbuleni, de la înălțimea statutului de oraș, încearcă să șteargă acea imagine sumbră a satului nisipos și acea percepție a sărăciei lucie. Localnicii au evoluat considerabil, și-au dezvoltat spiritul antreprenorial, și-au diversificat culturile de răsaduri și au ridicat sere. Mulți dintre ei sunt plecați la muncă în străinătate, alții merg doar în extrasezon, restul timpului dedicându-se agriculturii. Poate tocmai de aceea, aici există mai multe agenții bancare, atrase de oportunitatea de a-i susține pe micii producători agricoli.
Climat prielnic dezvoltării serviciilor și produselor financiar – bancare
Mi-am dorit să văd cu ochii mei cum se desfășoară activitatea într-o ”bancă rurală”, cum se împacă bankingul cu ”Viața la țară” și cât de pregătiți sunt localnicii să fie parte a unei societăți moderne. Am ales să fac un reportaj de la fața locului, dintr-o agenție Patria Bank. Așa că, într-o dimineață udă, în care ploaia se îngemăna cu ninsoarea, am plecat din București spre Dăbuleni, trecând prin Alexandria și Turnu Măgurele. Drumul, complet banal, plat și scorojit, îți dezvăluie o imaginea ponosită și crispată a unei Românii rătăcită încă în conceptul de ”societate multilateral dezvoltată”, promovată de nomenclatura ceaușistă.
Ajuns în Dăbuleni, am găsit o localitate care se dezvoltă, încet dar sigur, pornind din inima sa către zonele periferice. Dăbulenii își construiesc case noi și încearcă să depășească limitările și neputințele administrației locale și centrale. Oamenii au viziune și cred într-un viitor mai bun, își fac planuri și caută să se descurce cum pot. Nu pare a fi nimic centralizat, ci mai cu seamă un ritm susținut și perpetuat de zbateri individuale. Progresul nu pare a fi un destin comun, ci mai degrabă un cumul de intervenții private.
În agenția Patria Bank, amplasată în centrul Dăbuleniului, am fost întâmpinat de Felicia Dună (foto mai jos), director Grup Retail Sud-Vest în cadrul instituției de credit. Cu multă voioșie, Felicia își asumă perfect rolul unei gazde primitoare. Discutăm mult despre varii subiecte, concentrându-ne însă pe ceea ce se întâmplă pe plan local, pe experiențele sale, pe activitatea propriu-zisă a băncii și pe rolul pe care-l joacă în Dăbuleni o agenție bancară. Este absolventă a Facultății de Drept și are o vechime în banking de aproape 12 ani. ”La început, cineva mi-a acordat șansa să lucrez într-o bancă și a început să-mi placă. Eram încântată că trebuia să lucrez cu oamenii și să vin întâmpinarea nevoilor comunității. A fost o adevărată provocare, pentru că, în primii ani, oamenii de aici nu știau ce înseamnă un cont sau un card”, îmi dezvăluie ea.
Băncile se integrează tot mai bine în peisajul rural
Felicia este entuziasmată de drumul pe care l-a parcurs activitatea bancară din Dăbuleni și de nivelul la care se află în prezent.
”Dacă ne raportăm la momentul la care a fost deschisă agenția Patria Bank, în urmă cu trei ani, putem observa astăzi o schimbare covârșitoare. În primele luni, bancomatul amplasat la intrarea în agenție înregistra lună de lună numai tranzacțiile efectuate de angajații Patria Bank. Acum avem numeroși clienți, care au înțeles utilitatea unui card bancar”, evidențiază Felicia Dună.
Cele câteva ore petrecute alături de bancherii de la Patria Bank mi-au confirmat faptul că localnicii nu ocolesc agenția bancară, aproape tot timpul existând câte cel puțin un client în unitate.
”Oamenii încep să perceapă avantajele produselor și serviciilor bancare. Atunci când vin la bancă cu dorința de a lua un împrumut, sunt deschiși să afle ce alte servicii bancare îi pot ajuta în viața de zi cu zi. În general, cardurile de debit sunt cele mai solicitate pentru încasarea pensiei, salariului sau a alocației. Chiar m-a amuzat un domn pensionar care a venit la mine și mi-a spus că vrea și el să-și primească pensia la butoane (n.r. – bancomat). Apropierea localnicilor de serviciile bancare a venit firesc, o contribuție esențială în această direcție fiind consilierea permanentă pe care noi am realizat-o tuturor oamenilor care au venit la bancă. Nu trebuie să uităm faptul că mulți localnici au fost sau sunt plecați la muncă în străinătate și au nevoie permanent de acele instrumente financiare care să-i ajute la transferul banilor către familie. Încet, dar sigur, banca noastră face parte din comunitate și asta ne bucură nespus”, mi se destănuie Felicia Dună.
În prima linie în procesul de bancarizare
Discuția noastră este întreruptă de Raluca Andreica (foto mai jos), directorul general al Patria Credit, instituția financiară nebancară (IFN) specializată în finanțarea agricultorilor și a microîntreprinderilor, pe scheletul căreia s-au dezvoltat agențiile Patria Bank din mediul rural. Istoria Patria Credit a început în 1996, inițial ca program al World Vision, apoi evoluând în fundație și ulterior în IFN. În prezent, Patria Credit este una dintre cele mai mari IFN-uri din România în sectorul microfinanțării, cu peste 15 ani de experiență în acordarea de credite și peste 12.000 de clienți finanțați de-a lungul anilor. Începând cu luna octombrie 2015, acționarul principal al Patria Credit IFN este Patria Bank.
Raluca Andreica a preluat poziția de Director General în februarie 2016, anterior fiind Managerul Departamentului Vânzări Agro Patria Bank. Cu o experiență de peste 17 ani în industria financiar bancară, din care peste 10 de ani în poziții de management, ea și-a adus deja un aport semnificativ la îmbunătățirea proceselor, produselor și la dezvoltarea organizațională a grupului Patria.
Raluca, absolventă al Academiei de Studii Economice și a unui MBA în Management Financiar și Servicii Financiare, a venit de la București pentru a-mi furniza detalii despre specificul activității de microfinanțare în mediul rural. Patria Credit a pornit la drum cu scopul de a oferi produse financiare producătorilor agricoli și microafacerilor cu acces limitat la servicii financiare clasice datorită limitărilor date de locația în care se află și de profilul socio-demografic. Microfinanțarea urmărește practic sprijinirea dezvoltării economice și sociale. Acest demers se realizează prin acordarea de credite (de maximum 25.000 de euro) destinate dezvoltării de proiecte, activități sau afaceri, susținerii proiectelor de dezvoltare economică sau comunitară.
”Totul a pornit de la experiența pe care noi am acumulat-o pe palierul împrumuturilor acordate agricultorilor din zonă. Relația creată a putut fi dezvoltată pe această fundație, prin furnizarea acelor servicii și produse bancare de care omul are nevoie cu prisosință. Un element extrem de important este că susținem atât eforturile antreprenorilor și ale persoanelor private, cât și impactul lor pozitiv asupra comunităților sociale, economice și asupra mediului natural, punându-le la dispoziție servicii financiare accesibile și usoare, gândite pentru nevoile lor specifice”, subliniază Raluca Andreică.
Șeful Patria Credit consideră că activitatea agenției Patria Bank poate fi considerată o luptă permanentă în primele linii ale frontului în demersul de bancarizare a populației. ”Eforturile noastre dau roade dacă ne gândim la procesul de bancarizare sau la conceptul de educație financiară. Relația interumană care se creează între consilier si client este punctul de plecare și, totodată, elementul esențial în reușita parteneriatului, pentru că nu trebuie să omitem faptul că noi lucrăm în mediul rural mai mult cu garanții morale decât cu cele reale”, explică Raluca Andreică.
În esență, microcreditarea se deosebește de activitatea de creditare din sistemul bancar prin tehnicile de analiză a creditului și a clientului. Se mizează foarte mult pe atenția deosebită acordată oamenilor din spatele micilor afaceri, ale abilităților, capacității și viziunii cu care aceștia își dezvoltă activitatea. De asemenea, acordarea creditului se face după analiza fluxurilor reale de numerar pentru evaluarea gradului de risc și estimarea sumei finanțate, luându-se în considerare toate veniturile realizate de client.
Bancherii de aici au ca principală calitate capacitatea de a interacționa cu oamenii
Clădirea în care se află unitatea Patria Bank are două nivele (P+1), la parter fiind casieria și birourile consilierilor pentru persoane fizice, în timp ce la etaj regăsim echipa de funcționari bancari care se ocupă de microfinanțare. Echipa Patria Bank din Dăbuleni este formată din opt angajați, cărora li se alătură Felicia Dună atunci când nu este plecată la Craiova de unde administrează activitatea grupului din zona de sud-vest a țării. Toți sunt localnici și cunosc Dăbuleniul și dăbulenii cu ochii închiși.
Cristina Nanu (șef agenție), Denisa Cristina Gorgota (manager relații persoane fizice), Violeta Teodorescu (administrator cont), Daniela Cristina Crăciun (administrator cont), Simona Hapca (coordonator teritorial Micro), Maria Gabriela Glăvan (consilier credite microîntreprinderi), Ionuț Costinel Groza (consilier credite microîntreprinderi) și Ileana Denisa Vircan (consilier credite microîntreprinderi) sunt cei opt funcționari care asigură desfășurarea activității din agenția Patria Bank din Dăbuleni.
Sunt oameni simpli, muncitori, deschiși și zâmbitori. Pregătirea lor profesională este variată, iar ceea ce m-a frapat este faptul că numai doi dintre ei au studii economice. În rest, avem absolvenți ai unor facultății cu profile diferite, de la biologie la drept, psihologie sau litere. Ceea ce îi face apți pentru jobul de funcționar bancar este capacitatea de a interacționa cu oamenii. Cea mai îndelungată experiență în domeniul de profil o are Cristina Nanu, care lucrează în banking de aproape 12 ani.
Mă despart de acești oameni cu senzația de bună-dispoziție pe care mi-au inoculat-o. Am mai poposit câteva minute, plimbându-mă prin Dăbuleni, pentru a observa cum trăiește această comunitate mică. Dăbulenii învață să se dezvolte. Și pare că timpul are răbdare cu ei!