Chiar dacă nu a fost o surpriză, certificarea neoficială, comunicată pe surse, privind respingerea de către Banca Națională a României a dosarului de achiziție a Băncii Românești de către OTP Bank, a picat precum un trăsnet pentru grecii de la National Bank of Greece. Dorința lor de a vinde subsidiara din România s-a proptit în refuzul BNR de a da undă verde unei tranzacții asupra căreia planau semne de întrebare încă din toamna anului trecut. Publicația online www.bankingnews.ro a informat cititorii săi în luna octombrie despre problemele pe care le ridica înțelegerea parafată între unguri și greci: ”EXCLUSIV. Tranzacția OTP Bank – Banca Românească este în stand-by. Banca Națională a României nu a autorizat dosarul de preluare a băncii grecești”.
Oficialii OTP Bank nu au fost luați neapărat prin surprindere de decizia BNR, mai ales dacă avem în vedere reacția publică a lui Sándor Csányi, Președintele-CEO al grupului ungar, care declara de curând că “are o presimţire rea” cu privire la reușita demersului de a achiziționa subsidiara National Bank of Greece. “OTP a semnat deja o achiziție acolo. Directorul general adjunct László Wolf se află în România acum, negociind, dar unele probleme rămân în continuare nerezolvate”, a mai dezvăluit oficialul instituţiei de credit ungare. Deci, se vede clar din precizările lui Sándor Csányi că resemnarea este cuvântul de ordine la Budapesta.
Dar oare ce trădează chipurile (pentru că de declarații oficiale nu putem discuta!) bancherilor de la București și de la Atena? Invariabil, nu poate fi vorba decât despre îngrijorare. Soluția OTP Bank era văzută ca un colac de salvare de greci, care aveau ca obiectiv primordial vânzarea subsidiarei din România. Lucrurile devin cu adevărat complicate în perspectiva reluării procesului de vânzare a Băncii Românești, pentru că nu prea există potențiali pețitori.
Banca Transilvania, cea mai agresivă instituție de credit pe palierul achizițiilor, și-a ”îndestulat” deja dorința de expansiune, cumpărând în 2017 VictoriaBank (Republica Moldova) și Bancpost (subsidiara Eurobank din România). În aceste condiții, chiar dacă participase activ la licitația pentru Banca Românească, este aproape imposibil de crezut că instituția de credit din Cluj va mai fi deschisă către o nouă oportunitate de consolidare. Pe de altă parte, fondul american de investiții JC Flowers, care se arătase interesat de piața bancară românească, a reușit la finalul anului trecut să preia Piraeus Bank.
Situația este și mai complicată, dacă avem în vedere că, în ultimul an, mai mulți specialiști din top și midle management (Ana Cernat, Cosmin Călin, Vasile Tănasă, etc.) au părăsit Banca Românească. Manageri ai unor departamente importante au dat curs unor oportunități venite de la băncile concurente. Exemplele sunt numeroase, fapt ce ne face să vorbim despre un adevărat exod de specialiști, segmente cum ar fi divizia de corporate, retail, carduri, risc sau conformitate fiind afectate.
În lumina acestui tablou, este mai mult decât clar că Banca Românească este cu adevărat în bătaia vântului. Grecii de la NBG trebuie să ia urgent măsuri, pentru a ține corabia pe linia de plutire până la o eventuală vânzare. Probabil că cel mai important aspect în momentul de față ține de comunicarea internă și externă. Sunt oare pregătiți oficialii băncii mamă de la Atena să ia lucrurile de capăt, să se înarmeze cu multă răbdare și să dea încredere managementului de la București? Drumul este lung și anevoios, însă nu este totul pierdut. Cu cât se vor trezi mai repede din această amorțeală neproductivă, cu atât cresc șansele reușitei demersului de a găsi un pețitor pentru Banca Românească.
Cu un capital social de peste 700 de milioane de lei și o rețea națională de 110 sucursale în majoritatea orașelor importante ale țării, Banca Românească are 23 de ani de activitate pe piața bancară din România. Din luna octombrie 2003, instituția de credit a fost preluată de grupul National Bank of Greece, care deține în prezent 99,279% din capitalul social al acesteia.
Banca Românească avea la finalul anului 2016 active de aproape 6,4 miliarde de lei, depozite de 3,35 miliarde de lei și credite de 4,46 miliarde de lei. Important este faptul că portofoliul de împrumuturi era distribuit preponderent pe zona de retail, 3,83 miliarde de lei fiind credite pentru persoane fizice. Din această sumă, finanțările Banca Românească acordate în franci elvețieni valorau aproximativ 255 milioane de euro.
Cu siguranță, denumirea simplă și directă face din Banca Românească un brand sonor de perspectivă. De altfel, există voci care spun că Banca Transilvania își dorea să cumpere Banca Românească nu numai pentru acumularea de cotă de piață, ci și pentru nume, cu gândul la un eventual rebranding sau din dorința de a anula un brand potențial periculos.
