Toate țările din regiune au redus emisiile gazelor cu efect de seră comparativ cu anul 1990, dar România a realizat cea mai mare reducere, de la 257 m tone echivalent CO2 la 113 m tone echivalent CO2 în 2022. Raportat la populație, emisiile gazelor cu efect de seră au scăzut de la 11,1 tone per capita, la 5,9 tone per capita, arată datele unei analize Alpha Bank către BankingNews.ro.
Context.
Pactul verde European țintește către o Europă neutră din punct de vedere climatic până în anul 2050. Obiectivul este ca până în acel an să se ajungă la net zero, adică cantitatea bioxidului de carbon (CO2) emisă în atmosferă să fie egală cu cantitatea de CO2 eliminată din atmosferă.
La nivel global, se estimează că absorbanții naturali (păduri, sol, oceane) elimină între 9,5 și 11 gigatone de CO2 pe an. În prezent, emisiile globale de CO2 (37,8 gigatone în 2021) depășesc cu mult capacitatea naturală de eliminare a CO2.
potrivit analziei citate, Din acest este nevoie simultan de măsuri pentru reducerea emisiilor de CO2 și creșterea capacității de eliminare a CO2. Legea Europeană a climei în vigoare din iulie 2021, fixează o țintă intermediară pentru cantitatea de emisii de gaze cu efect de seră de atins până în 2030, cu 55% mai redusă față de 1990. Ținta ar putea deveni o reducere de 57%, dacă se va obține creșterea capacității de absorbție a terenurilor și pădurilor la 310 mil. tone CO2 până în 2030 așa cum prevede regulamentul 839/2023.
Majoritatea emisiilor însemnă emisii de oxizi de carbon (66%) și metan (23%).
România se evidențiază între țările din regiune prin ponderea dublă în emisiile de gaze cu efect de seră a metanului, gaz ce nu rămâne la fel de mult timp în atmosferă precum CO2, însă pentru că absoarbe mult mai multă energie solară are un efect de seră mult mai ridicat (Fig.1b).
Cele mai poluante activități au rămas activitățile cu ardere de combustibili, care generau 3,9 tone per capita de gaze cu efect de seră în 2022 (Fig. 1c). Restul emisiilor de gaze cu efect de seră s-a datorat proceselor industriale (0,7 tone per capita) și agriculturii (1 tonă per capita).
În România, agricultura poluează mai mult decât procesele industriale, la fel ca în Polonia, Bulgaria și Grecia, însă diferența atât de mare de poluare între cele două sectoare este doar în Polonia.
Majoritatea poluării rezultate în urma arderilor de combustibili este generată de sectorul transporturi și sectorul energie (Fig. 1d).
Față de anul 1990 poluarea în sectorul energie a scăzut (de la 3,1 tone per capita la 0,9 tone per capita), dar în sectorul transporturi a crescut (de la 0,5 tone per capita la 1,1 tone per capita). Celelalte două surse de poluare prin arderea combustibilului sunt industria-construcțiile și clădirile. Comparativ cu anul 1990 poluarea în industrie-construcții a scăzut (de la 2,3 tone per capita la 0,7 tone per capita), iar poluarea clădirilor a crescut (de la 0,5 tone per capita la 0,6 tone per capita).
Trendul poluării pe sectoare s-a încadrat în trendul regiunii, cu excepția clădirilor a căror poluare a scăzut în toate țările din regiune. Cu toate că, înjumătățirea poluării determinată de pierderile de combustibil (emisii fugitive) este remarcabilă (de la 1,5 tone per capita la 0,6 tone per capita) ea rămâne la fel ca și în Polonia, peste nivelul atins de țările din regiune (0,1 tone per capita în Italia, 0,2 tone per capita în Ungaria și 0,3 tone per capita în Grecia, Bulgaria și Cehia).
România a redus emisiile de gaze cu efect de seră din anul 2022 cu 56% față de anul 1990, peste ținta de 55% fixată de Comisia Europeană pentru anul 2030 (Fig. 2a). Cu toate acestea, eforturile de reducere a poluării trebuie menținute pentru realizarea neutralității climatice până în 2050.
România emite gaze cu efect de seră de 133 tone echivalent CO2 în continuare, ceea ce inseamnă nevoia reducerii emisiilor în paralel cu creșterea capacității de absorbție CO2 a terenurilor și pădurilor. În 2022, acestă capacitate s-a ridicat la 49,3 tone echivalent CO2, peste ținta de 26,5 tone echivalent CO2 stabilită pentru 2030 de Comisia Europeană, România fiind singura țară din regiune cu o astfel de performanță în condițiile în care suprafața împădurită a crescut ușor până la 30% din suprafața țării (Fig. 2b).
Măsuri pentru reducerea poluării
Există un întreg set de măsuri care este recomandat pentru reducerea poluării, toate la fel de importante și care se potențează reciproc. În primul rând, extinderea folosirii tehnologiilor bazate pe resurse de energie regenerabile pentru generarea energiei electrice este un demers răspândit și demarat cu mulți ani în urmă. Desigur, combinația de resurse regenerabile utilizabile depinde de tehnologiile existente, de disponibilitatea resurselor, de condițiile climatice determinate de poziția geografică a fiecărei țări.
România și Grecia au cea mai mare pondere a capacității instalate de generare a energiei electrice bazată pe resurse regenerabile (de 60% respectiv 59%, Fig. 3a). În România, resursele regenerabile utilizate în ordinea importanței sunt apele (35,6%), vântul (16,3%) și soarele (7,7%), pe când în Grecia sunt soarele (23,7%), vântul (20,5%) și apele (14,5%).
În al doilea rând, creșterea eficienței energetice poate reduce cantitatea de energie necesară. În anul 2022, România a avut a treia cea mai ridicată eficiență energetică în regiune, după Italia și Grecia – de 6 euro pe fiecare kg de echivalent petrol utilizat, și cea mai mare creștere în regiune a eficienței energetice comparativ cu anul 2000 (de 2,6 ori față de 1,9 ori în Polonia și Bulgaria, 1,7 ori în Cehia și Ungaria, 1,4 ori în Grecia și de 1,3 ori în Italia, Fig. 3c).
România, codașă la cheltuieli publice pentru protecția mediului
În al treilea rând, cheltuielile publice pentru protecția mediului pot finanța măsuri unde echilibrele ecologice sunt precare și capacitatea naturală de absorbție a CO2 poate fi îmbunătățită. Desigur, aceste cheltuieli depind de spațiul fiscal din bugetele naționale. În România, în perioada 2017-2022, cheltuielile publice anuale pentru protecția mediului au fost cele mai reduse, după Polonia (0,7% din PIB).
Tranziția verde este costisitoare
Comisia Europeană estimează costurile pentru Uniunea Europeană la 700 mld euro pe an până în 2030, ceea ce înseamnă aproximativ 5% din PIB-ul Uniunii Europene. Probabil, fiecare țară membră a Uniunii Europene are nevoie de cheltuieli de magnitudine similară. Sursele de finanțare pot fi diverse. Pe lângă fondurile europene alocate, finanțările pentru tranziția verde se pot obține pe plan intern din taxele de mediu și emisiunile de obligațiuni verzi.
În România, în perioada 2017-2021, taxele de mediu au reprezentat 2,1% din PIB în fiecare an, fiind reprezentate aproape în totalitate de taxele pe energie (Fig. 4a), iar obligațiunile verzi, în valoare de 0,5 mld USD în 2021 și 0,2 mld USD în 2022 au fost emise de sectorul privat (Fig. 4b).
În premieră, în februarie 2024 au fost emise obligațiuni verzi suverane în valoare de 2 mld euro. În perioada următoare, volumele obținute din ambele surse de finanțare au șanse să ia amploare dacă luăm în considerare experiența Italiei, mai avansată în acest domeniu.
În concluzie, România are un avantaj comparativ în tranziția verde față de regiune, care trebuie menținut pentru îndeplinirea obiectivului neutralității climatice până în anul 2050, se mai arată în analiza realizată de economiștii Alpha Bank.
