Să ne imaginăm o dimineață obișnuită. La masa din bucătărie, Maria și Ovidiu își beau cafeaua și vorbesc despre visul lor comun. Au găsit un apartament în Cotroceni în care și-ar dori să locuiască și acum calculează dacă își permit un credit ipotecar, ce avans le trebuie, cât va fi rata lunară și ce alte cheltuieli ar presupune mutarea. Își imaginează cum ar arăta viața lor acolo, încep să-și facă planuri și să privească către viitor cu încredere.
Într-o cameră alăturată, Mihai, fiul lor de 25 de ani, se gândește ce ar trebui să facă cu banii economisiți. A strâns o sumă importantă și acum vrea să direcționeze o parte într-un cont de economii și un depozit și o parte să o plaseze într-un fond de investiții. Decizia lui depinde de încrederea că economiile lui vor fi în siguranță și că alegerea de astăzi îl va ajuta mâine.
În aceeași dimineață, la câteva străzi distanță, Tudor, patronul unui service auto, se pregătește să semneze un contract pentru achiziția unui echipament nou. A analizat comenzile, a făcut calcule și a estimat cu cât i-ar putea crește cifra de afaceri. Investiția presupune un efort financiar important, dar are încredere că business-ul său are viitor.
Aproape de piață, la parterul unui bloc, în sucursala bancară, Laura, funcționară de bancă, analizează dosarul unei familii care solicită un credit pentru mașină. Verifică veniturile, istoricul financiar, calculează gradul de îndatorare și evaluează capacitatea de rambursare. Știe că decizia trebuie să respecte reguli și criterii clare, dar știe și că, dincolo de cifre, un credit înseamnă un angajament pe termen lung între bancă și client. Banca trebuie să se asigure că familia își poate respecta obligațiile, iar familia trebuie să aibă încredere că finanțarea primită o va ajuta să-și construiască viitorul. Laura știe că încrederea nu poate ține locul unei analize riguroase și nici nu poate anula riscurile. Dar o relație bancară sănătoasă se construiește și prin dialog, transparență și responsabilitate de ambele părți.
Maria, Ovidiu, Mihai, Tudor și Laura sunt oameni cu obiective și responsabilități diferite. Unii economisesc, alții investesc sau se pregătesc să cumpere o locuință sau o mașină, iar alții îi ajută pe oameni să ia decizii financiare importante. Dar toate aceste situații au ceva în comun: încrederea. În propriile planuri, în ceilalți, în bănci și în instituții, în stabilitatea regulilor și în promisiunea că efortul de astăzi poate construi ceva durabil mâine.
Încrederea, resursa nevăzută care mișcă economia
Încrederea nu apare în calculele economice și nu poate fi măsurată cu precizia unui indicator financiar. Încrederea are mai multe dimensiuni și se construiește la intersecția dintre oameni, instituții și economie.
Pentru a înțelege de ce este atât de importantă pentru funcționarea societății, publicația BankingNews dezvoltă proiectul editorial #DincoloDeBani, prin care își propune să deschidă o conversație despre lucrurile care ne țin împreună și ne ajută să construim chiar și atunci când vremurile devin dificile.
În acest prim episod, încercăm să răspundem la întrebarea: „De ce avem nevoie de încredere ca să funcționeze economia?”. Am stat de vorbă cu sociologul Gelu Duminică, prof. univ. dr. Aura Socol, membră a Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României, Sergiu Manea, președintele BCR, și Zdenek Romanek, președintele Raiffeisen Bank. Fiecare a privit încrederea dintr-o perspectivă diferită: de la relațiile dintre oameni și credibilitatea instituțiilor până la felul în care economiile se transformă în investiții și capacitatea de a planifica viitorul.
Încrederea face posibilă cooperarea
Economia este, înainte de toate, o rețea de relații între oameni care, de cele mai multe ori, nu se cunosc. Cumpărăm produse, semnăm contracte, economisim, investim sau apelăm la servicii financiare presupunând că ceilalți își vor respecta promisiunile.
Sociologul Gelu Duminică numește încrederea una dintre „resursele invizibile care fac posibilă viața în comun”. Ea ne permite să colaborăm fără să fim nevoiți să verificăm permanent fiecare gest al celuilalt.
”Încrederea înseamnă să poți coopera cu cineva fără să îl controlezi permanent”, explică sociologul.
La baza fiecărei tranzacții economice există, de altfel, un asemenea act de încredere: cumpărăm un produs având convingerea că este ceea ce promite să fie, depunem bani într-o bancă presupunând că îi vom putea folosi și mâine și semnăm contracte pentru că ne așteptăm ca și cealaltă parte să își respecte obligațiile.
Atunci când încrederea există, relațiile economice devin mai simple, iar timpul și resursele consumate pentru verificare și control se reduc. Când dispare, apar suspiciunea, birocrația și tendința fiecăruia de a se proteja în fața celuilalt.
„Când încrederea este ridicată, relațiile economice devin mai simple, costurile de verificare și control scad, iar dezvoltarea este mai rapidă”, subliniază Gelu Duminică.
În fond, încrederea este una dintre cele mai importante forme ale capitalului social. Ea îi ajută pe oameni să acționeze împreună și face posibilă dezvoltarea unor relații economice care depășesc interesul imediat al fiecăruia.
Credibilitatea instituțiilor influențează deciziile economice
Încrederea dintre oameni nu este suficientă pentru ca economia să funcționeze sănătos. Oamenii și companiile au nevoie și de instituții credibile, de reguli previzibile și de convingerea că angajamentele publice vor fi respectate.
Pentru o familie care contractează un credit pe douăzeci sau treizeci de ani, pentru un antreprenor care investește într-o nouă capacitate de producție sau pentru un investitor care analizează oportunitățile din România, stabilitatea și predictibilitatea contează la fel de mult ca resursele financiare disponibile.
Credibilitatea are efecte directe asupra stabilității macroeconomice, intermedierii financiare, acumulării de capital și creșterii economice potențiale, consideră Prof. univ. dr. Aura Socol. Încrederea ajută la coordonarea așteptărilor, reduce costurile de tranzacție și primele de risc și contribuie la capacitatea economiei de a absorbi șocurile.
„Credibilitatea nu rezultă exclusiv din comunicare, ci și din coerența intertemporală dintre obiective, instrumente și rezultate”, explică Aura Socol.
Cu alte cuvinte, nu este suficient ca instituțiile să anunțe obiective ambițioase. Ele trebuie să demonstreze, în timp, că pot menține o direcție coerentă și că au capacitatea de a-și respecta angajamentele inclusiv în perioade dificile.
În cazul României, predictibilitatea politicii monetare și a cadrului fiscal, independența și credibilitatea băncii centrale, transparența și responsabilitatea instituțională influențează anticipațiile inflaționiste, costurile de finanțare, economisirea și apetitul pentru investiții.
Credibilitatea se construiește prin consecvență și competență dovedită, nu doar prin declarații. Iar încrederea în instituții nu înseamnă optimism necondiționat, ci convingerea că acestea pot lua decizii responsabile și pot menține direcția chiar și atunci când apar dificultăți.
Cum ajung economiile unui om să finanțeze visurile altuia
Poate că una dintre cele mai frumoase imagini ale încrederii în economie este aceea a unor oameni care construiesc împreună fără să se cunoască.
Un om din Sibiu pune bani deoparte lună de lună la bancă. Împreună cu economiile altor sute de mii de oameni, banii săi contribuie la finanțarea unei familii tinere din Iași care își cumpără prima locuință sau a unei fabrici din Arad care deschide o nouă linie de producție.
Este exemplul oferit de Sergiu Manea, președintele BCR, pentru a explica modul în care funcționează circuitul încrederii în economie.
„Oamenii aceștia nu se cunosc și, totuși, construiesc ceva împreună, iar banca acționează ca facilitator și garant al acestui circuit al încrederii”, explică Sergiu Manea.
Povestea nu se oprește însă la acordarea finanțării. Fabrica angajează oameni, plătește salarii și taxe, angajații susțin consumul, iar taxele contribuie la finanțarea școlilor și drumurilor. La rândul lor, veniturile oamenilor pot deveni noi economii, investiții sau contribuții la pensii.
Astfel, o decizie individuală ajunge să producă efecte în întreaga comunitate. Banii circulă, investițiile generează activitate economică, iar prosperitatea creată poate alimenta noi planuri.
Dar acest circuit presupune și responsabilitate. România are potențial, observă Sergiu Manea, însă potențialul nevalorificat, care nu este susținut de fapte, decizii și consecvență, riscă să se piardă. Dezvoltarea are nevoie de asumare și de responsabilitate, atât la nivel individual, cât și la nivelul instituțiilor și al societății.
Încrederea are nevoie și de educație. În ultimii zece ani, peste trei milioane de români au participat la programele Școala de Bani sau au beneficiat de coaching financiar, amintește președintele BCR. Tot din această convingere, banca a investit în ZBOR, rețeaua de huburi în care tinerii au acces la mentorat și educație non-formală.
Pentru că încrederea în propriile decizii se învață. Oamenii care înțeleg mai bine cum să își gestioneze resursele pot face alegeri mai responsabile și își pot construi cu mai multă autonomie viitorul.
Sergiu Manea atrage atenția și asupra disciplinei de care România are nevoie în anii următori: disciplină fiscală, instituțională și personală. Deficitele de astăzi pot deveni povara generațiilor viitoare, iar reformele au nevoie de continuitate dincolo de ciclurile electorale. În aceeași logică, deciziile financiare responsabile luate de fiecare persoană contribuie la propria autonomie și la stabilitatea comunității.
Încrederea ne dă curajul să privim dincolo de prezent
Pentru ca economia să funcționeze, oamenii și companiile trebuie să poată privi mai departe decât ziua de mâine sau următorul trimestru. Un credit ipotecar presupune un angajament pe termen lung, o investiție într-o afacere are nevoie de timp pentru a produce rezultate, iar economisirea este, prin definiție, un exercițiu de încredere în viitor.
Zdenek Romanek, președintele Raiffeisen Bank, consideră că posibilitatea de a planifica dincolo de prezent îi ajută pe oameni să ia decizii importante: să investească, să dezvolte o afacere, să cumpere o locuință, să creeze locuri de muncă sau să economisească.
În această ecuație, băncile nu au doar rolul de a oferi finanțare, ci și de a-i ajuta pe clienți să ia decizii financiare bune, să își construiască planuri pe termen lung și să fie mai bine pregătiți pentru ceea ce urmează.
„O economie sănătoasă este una în care oamenii și companiile au instrumentele, încrederea și siguranța de care au nevoie pentru a transforma ceea ce au astăzi în oportunități pentru mâine”, afirmă Zdenek Romanek.
Este o perspectivă care completează celelalte dimensiuni ale încrederii: nu este vorba doar despre capacitatea de a coopera, de a economisi sau de a investi, ci și despre siguranța de a face planuri și de a construi pe termen lung.
Viitorul se construiește prin angajamente respectate
Să revenim la Maria, Ovidiu, Mihai, Tudor și Laura. Ei sunt personaje ale unor povești obișnuite despre decizii pe care oamenii le iau în fiecare zi. Unii își doresc o casă sau o mașină, alții încearcă să-și valorifice economiile sau să-și dezvolte afacerea. În spatele fiecărei alegeri există calcule, riscuri și responsabilități, dar și încrederea că efortul de astăzi poate conta mâine.
La o scară mai mare, aceleași decizii se regăsesc în funcționarea întregii economii. Economiile devin resurse pentru investiții, finanțarea susține afacerile, companiile creează locuri de muncă, iar instituțiile credibile oferă cadrul în care oamenii și organizațiile pot privi cu mai multă siguranță spre viitor.
Încrederea nu înseamnă că riscurile dispar sau că toate planurile reușesc. Înseamnă că există suficientă predictibilitate, responsabilitate și consecvență pentru ca oamenii să aibă curajul să facă următorul pas.
Poate că acesta este cel mai important lucru pe care trebuie să îl înțelegem atunci când vorbim despre economie: nu este vorba doar despre bani, contracte și indicatori, ci despre oameni care aleg să construiască împreună și instituții care trebuie să le ofere motive să continue.
#DincoloDeBani, rămâne încrederea. Iar dincolo de încredere, capacitatea noastră de a construi o economie și o societate în care să merite să trăim.
