Campania #DreptulLaBanking a început abrupt, live pe Facebook, aducând în prim-plan problema gravitației. ”Mi s-au lăsat sânii…”, a constatat public Ana Morodan în fața comunității #peîncredere. Nu sunt malițios, ci vreau doar să semnalez faptul că #DreptulLaBanking a reușit din start să îmblânzească și să umanizeze dialogul rigid specific bancherilor. Până la urmă, fiecare femeie are o poveste despre sâni!
”#DreptulLaBanking” este fără îndoială un ”challenge”. Băncile cheamă la dialog societatea românească. Dincolo de izul metaforic, sintagma comprimă un întreg univers de frustrări, neîmpliniri, controverse și ostilități ce au însoțit viața bankingului mioritic. #DreptulLaBanking dezbracă instantaneu de ipocrizie și înhibiții orice om, confruntându-l cu situația în care ar trebui să se exprime fără opreliști și să vorbească deschis despre propriile dureri, având ca interlocutor însuși presupusul ”vătămător”. Pentru că are #Dreptul! În jurul acestui slogan, toată lumea va avea ceva de spus.
În esență, formularea #DreptulLaBanking a fost prezentată de bancheri ca o invitație adresată tuturor românilor de a cunoaște mai bine ce posibilități și oportunități au în relația cu băncile cu care aleg să lucreze, dar și să aibă un acces mai bun la regulile care guvernează industria. Pe de altă parte, bancherii au menționat că prin această campanie de informare și conștientizare își propun să îmbunătățească dialogul cu publicul larg. ”Se deschide astfel o conversație necesară bănci – societate, care să acopere toate aspectele despre ceea ce reprezintă băncile și ce înseamnă activitatea bancară. #DreptulLaBanking începe de la nevoi personale precum achiziția unei locuințe, plata bunurilor cumpărate, economisire, dar înseamnă și dreptul la investiții într-o agricultură modernă și performantă, în infrastructură, în educație sau în sănătate”, subliniază inițiatorii.
Formulele de prezentare a campaniei #DreptulLaBanking ar putea fi caracterizate ca fiind prea complexe, un fel de ghiveci comunicațional care exprimă multe idei. În fapt, toate aceste idei sunt complementare și converg către dialog. Zgândără și deschid apetitul comunicării.
Atunci când am auzit pentru prima dată sintagma #DreptulLaBanking, am fost reticent și am simțit fulgerător nevoia de a comenta și de a dezbate. Acea reacție imediată îmi spune acum că #DreptulLaBanking energizează dialogul, cu scopul probabil de a ne face cu toții auziți în jurul unei problematici care a născut numeroase controverse, într-un dialog al surzilor purtat de la distanță, nu față în față! Acum, este pentru prima dată când băncile și societatea românească se vor afla față în față, nu pentru a vinde un credit, nu pentru a deschide un cont, nu pentru a emite un card, nu pentru a constitui un depozit, ci pur și simplu pentru a comunica.
Dar ce a determinat băncile din România să facă acest pas important? #DreptulLaBanking pare un semnal de alarmă față de un ”complex de vitamine” nocive sănătății financiare și economice a societății, cu care românii se hrănesc zi de zi fără a înțelege pericolul la care se expun. Expresia proverbială ”Când viața îți oferă o lămâie, fă-ți o limonadă!” ar putea descrie destul de fidel idealul campaniei #DreptulLaBanking. Bancherii știu că prin #DreptulLaBanking se va deschide Cutia Pandorei și vor fi spuse lucruri fără menajamente, dar speră că în acest fel, la un moment dat, partea bună dintr-o situație negativă va învinge. Mai exact, că #DreptulLaBanking va încuraja societatea românească să construiască pornind de la ceea ce este pozitiv.
Analizând perioada de după criza financiară, constatăm că neîncrederea și permanenta dihonie au fisurat profund legătura dintre bănci și societatea românească. Această fisură a fost exploatată într-un mod cinic de factorul politic, industria bancară fiind bombardată după anul 2009 cu 50 de proiecte de acte normative vătămătoare pentru activitatea domeniului de profil. Unele au devenit legi, altele s-au pierdut pe drum, nu fară a influența însă băncile. Totul a culminat în decembrie 2018 cu celebra ”taxă pe lăcomie”, când băncile au fost umilite, stigmatizate, incriminate și pedepsite legislativ.
În tumultul acestor ani de confruntări mediatice, România a ajuns pe ultimul loc în Uniunea Europeană la capitolul intermediere financiară. ”Campania #DreptulLaBanking deschide un dialog despre banking şi despre cum putem să creştem bunăstarea economică şi factorii esenţiali în acest demers, care din punctul nostru de vedere sunt doi: încrederea şi educaţia. Există o legătură, aş putea spune biunivocă, între bunăstare ca obiectiv final, bunăstarea la nivelul societăţii, şi nivelul de intermediere financiară, nivelul pe care îl avem de finanţare în interiorul economiei. Aşa cum ştiţi, noi am spus-o de multe ori, cu un grad de intermediere de doar 27%, aferent anului 2019, România se situează mult sub media Uniunii Europene de 83% şi sub nivelul unor ţări cu economie emergentă cum cum ar fi Polonia şi Cehia, cu 52%, sau chiar Bulgaria cu 51%. Cauzele pentru care am ajuns în această situaţie sunt multiple şi fiecare dintre ele ar necesita probabil dezbateri specifice. Răspunsul la această problemă este şi el unul complex şi ţine atât de noi ca industrie, cât şi de responsabilitate de decizie şi discurs a factorilor politici în un interval de timp destul de lung”, a punctat Sergiu Oprescu (Alpha Bank), referindu-se la indicatorul care ar trebui să dea fiori reci pe șira spinării oricărui economist.
Ieri, la conferința de lansare a campaniei #DreptulLaBanking, bancherii prezenți au părut destul de timorați și total surprinși de reacțiile jurnaliștilor. Se vedea clar că nu se aflau într-o zonă de confort. Cu toate acestea, bancherii, prin #DreptulLaBanking, au intrat pe teren, au coborât din tribună în mijlocul oamenilor, ceea ce este mai mult decât apreciabil. Tocmai de aceea, nu ar fi oare păcat ca #DreptulLaBanking să rămână un simplu slogan de campanie? Pentru că, practic, metafora băncilor poate însemna renașterea industriei de profil!
