Pe 26 februarie 2025, Comisia Europeană a deschis un nou capitol în reglementarea sustenabilității corporative, unul extrem de controversat. Anunțate drept măsuri de simplificare și reducere a birocrației, noile reglementări propuse, denumite pachetul Omnibus, redefinesc obligațiile companiilor și pun sub semnul întrebării transparența, responsabilitatea și angajamentele asumate de UE în direcția tranziției verzi.
Ce efecte vor avea aceste schimbări și cui servesc?
Mai întâi, ce este un pachet legislativ Omnibus și ce legislații sunt afectate? Un pachet omnibus este un instrument legislativ utilizat de Uniunea Europeană pentru a modifica mai multe legi existente printr-un singur act normativ.
De obicei, acesta are scopul de a simplifica, actualiza sau armoniza diverse reguli aplicabile în mai multe sectoare, abordând într-un singur pachet mai multe domenii de politică. Cu toate acestea, în cazul de față, după cum se va vedea, modificările propuse nu doar simplifică, ci și exclud din sfera de reglementare o parte semnificativă a companiilor care anterior făceau obiectul reglementărilor precum și o parte semnificativă a condițiilor în care se analiza implementarea dimensiunilor sustenabilității în aceste companii.
Legislațiile afectate de actualele propuneri sunt:
• Directiva privind Raportarea Sustenabilității Corporative (CSRD)
• Directiva privind Diligența Necesara în Materie de Sustenabilitate (CSDDD)
• Regulamentul privind Taxonomia UE
• Alte acte legislative legate de investiții și mecanismul de ajustare la frontieră a emisiilor de carbon ( CBAM)
Principalele modificări din pachetele Omnibus 1 și 2, precum și cele din Regulamentul privind Taxonomia UE
Excluderea companiilor cu mai puțin de 1.000 de angajați de la obligația de raportare
Una dintre cele mai controversate schimbări este excluderea companiilor cu mai puțin de 1.000 de angajați din obligația de a raporta informații privind sustenabilitatea. CSRD se va aplica doar companiilor cu peste 1.000 de angajați și fie o cifră de afaceri de peste 50 de milioane de euro, fie active totale de peste 25 de milioane de euro. IMM-urile listate (etapa a 3-a) sunt complet excluse din obligația de raportare.
Această schimbare reduce obligațiile pentru aproximativ 80% dintre companiile care ar fi fost incluse inițial sub CSRD, adică aprox. 50.000 de companii la nivel european. În România, impactul este și mai pronunțat. Inițial, aproximativ 6.000 de companii ar fi fost obligate să raporteze conform CSRD. Cu noile modificări, numărul acestora scade la aproximativ 300, ceea ce reprezintă o reducere de 95%. Această reducere semnificativă a numărului de companii obligate să raporteze ridică puternice întrebări cu privire la capacitatea de a monitoriza progresul real al companiilor în tranziția verde.
Amânarea termenelor pentru companiile care rămân în sfera de aplicare
Companiile mari cu peste 1.000 de angajați își păstrează obligațiile de raportare, dar termenul limită pentru implementare este amânat până în 2028. Această întârziere poate fi văzută ca o măsură de oferire a unui răgaz companiilor, dar și ca o posibilă frână în atingerea obiectivelor climatice ale UE.
Simplificarea standardelor de raportare și reducerea cerințelor de audit
Se elimină standardele sectoriale de raportare, iar cerințele de audit sunt reduse, ceea ce poate reduce povara administrativă, dar poate în același timp duce și la diminuarea calității și acurateței informațiilor raportate. Deși o mai mare claritate poate fi benefică, există riscul ca reducerea cerințelor să afecteze capacitatea de a evalua cu precizie impactul companiilor asupra mediului și societății.
Reducerea și simplificarea datelor raportate
Volumul punctelor de date ESRS din CSRD va fi semnificativ redus, iar structura raportării va fi simplificată. Se vor prioritiza datele cantitative, iar datele considerate mai puțin relevante pentru sustenabilitate vor fi eliminate. În plus, se va clarifica distincția dintre punctele de date obligatorii și voluntare.
De asemenea, se elimină cerința de asigurare rezonabilă, păstrându-se doar asigurarea limitată pentru informațiile raportate și se va crea un cadru de reglementare pentru standarde de raportare voluntară pe baza celui dezvoltat de EFRAG (VSME).
Modificări în Directiva privind Diligența Necesară (CSDDD)
• Amânarea termenului de conformare până la iulie 2028.
• Restrângerea obligațiilor doar la partenerii direcți (Tier 1), cu excepția cazurilor unde sunt identificate impacturi semnificative din partea partenerilor indirecți.
• Frecvența evaluărilor de diligență necesară este redusă, acestea urmând a fi realizate la fiecare 5 ani, față de cerința inițială de evaluare anuală.
• Eliminarea penalizării fixe de 5% și înlocuirea cu un sistem proporțional de sancționare.
• Nu va mai exista o obligație de a înceta relațiile de afaceri cu partenerii care nu se conformează; în schimb, companiile vor putea opta pentru suspendare sau alte măsuri corective.
Modificările aduse Regulamentului privind Taxonomia UE
Regulamentul privind Taxonomia UE, menit să ofere un cadru clar pentru investițiile durabile, suferă și el ajustări semnificative.
• Se introduce un prag de 10% pentru indicatorii de performanță (KPIs), ceea ce înseamnă că firmele pot omite evaluarea conformității pentru activitățile considerate nesemnificative din punct de vedere financiar.
• Instituțiile financiare nu vor mai lua în considerare companiile care nu sunt obligate să raporteze sub CSRD iar expunerile acestora nu mai trebuie incluse în calculul KPI-urilor pentru sustenabilitate.
• Un alt aspect important îl reprezintă revizuirea criteriilor DNSH („Do No Significant Harm”), menite să reducă complexitatea raportării și să clarifice modul în care companiile trebuie să demonstreze că activitățile lor nu au un impact negativ asupra mediului. În teorie, aceste ajustări ar trebui să îmbunătățească aplicabilitatea Taxonomiei UE, dar relaxarea standardelor ar putea, de asemenea, să creeze oportunități pentru greenwashing.
Cum vor fi impactate băncile de noile reglementări cuprinse în Omnibus
Pentru sectorul bancar și cel de investiții, aceste modificări reprezintă o provocare deoarece pun o presiune semnificativă asupra actorilor financiari care încearcă să evite expunerea la riscuri financiare asociate cu activități nesustenabile. Investitorii și instituțiile financiare depind de datele ESG pentru a-și direcționa capitalul către investiții sustenabile și pentru a minimiza riscurile legate de nealinierea cu principiile de sustenabilitate.
Reducerea semnificativă a numărului de companii obligate să raporteze sub CSRD și relaxarea cerințelor de conformitate în cadrul Taxonomiei UE vor limita cantitatea de informații disponibile pentru aceștia, ceea ce va îngreuna evaluarea riscurilor de mediu, sociale și de guvernanță (ESG). În contextul în care finanțarea verde și direcționarea capitalului către activități sustenabile sunt condiții obligatorii pentru atingerea obiectivelor climatice, reducerea obligațiilor de raportare are consecințe vizibile asupra capacității instituțiilor financiare de a lua decizii informate.
Pachetele Omnibus marchează totodată și o schimbare fundamentală în abordarea Comisiei Europene față de responsabilitatea corporativă. Întrebarea esențială care se naște este dacă această recalibrare va permite o tranziție mai eficientă și direcționată către sustenabilitate sau dacă va crea un vid de informații, afectând capacitatea UE de a-și atinge obiectivele climatice ambițioase.
De asemenea, este important de menționat că aceste modificări sunt doar propuneri legislative și nu au încă aplicabilitate juridică. Pentru a produce efecte, ele trebuie aprobate de Parlamentul European și Consiliu, urmate de transpunerea în legislațiile naționale ale statelor membre. Procesul legislativ poate aduce modificări suplimentare, iar forma finală a reglementărilor rămâne incertă.
Oare aceste modificări reprezintă o adaptare necesară sau un pas înapoi într-un moment în care accelerarea tranziției verzi este mai importantă ca niciodată?
Se poate menține un echilibru între simplitate și responsabilitate? Pe de o parte, eliminarea unor cerințe ar putea ajuta companiile să se concentreze pe implementarea unor măsuri concrete de sustenabilitate, mai degrabă decât pe raportarea acestora. Pe de altă parte, reducerea numărului de companii vizate și relaxarea unor criterii esențiale riscă să slăbească foarte puternic cadrul de responsabilitate corporativă, făcând dificilă urmărirea progresului real în atingerea obiectivelor de mediu și sociale ale UE.
Așadar ne întrebăm oare aceste modificări reprezintă o adaptare necesară sau un pas înapoi într-un moment în care accelerarea tranziției verzi este mai importantă ca niciodată? Era această ajustare necesară acum, când schimbările climatice devin tot mai accelerate și imprevizibile? Dincolo de toate aceste întrebări pare tot mai clar că Europa încearcă să se adapteze la noile politici promovate de SUA lui Donald Trump, pentru a rămâne competitivă în fața companiilor americane și pentru a face față noilor provocări economice.
