”Am văzut reacții de indignare de la politicieni, declarații că ”nu este corect” să mă aflu acolo… Prezența mea acolo este o decizie personală. Înainte de a fi președinte de bancă sunt tată și îmi pasă de viitorul copiilor mei și al țării în care locuiesc”, sunt câteva dintre precizările lui Steven van Groningen cuprinse în reacția formulată de președintele Raiffeisen Bank după ce liderul PSD, Liviu Dragnea, declarase public că i s-a părut ”mai mult decât incorect ca preşedintele unei bănci străine, un cetăţean străin, să protesteze împotriva Guvernului”.
În aceste zile, în care protestele din Piața Victoriei capătă o amploare pe care România postdecembristă nu a mai cunoscut-o, au apărut mai multe idei în spațiul public, încurajate de declarații furnizate de diverși membri PSD, cum că manifestațiile ar fi susținute de multinaționale, care n-ar fi de acord cu modificările fiscale promovate de Guvernul condus de Sorin Grindeanu și ar fugi de responsabilitatea de a plăti taxele și impozitele impuse. În sprijinul afirmațiilor au folosit poza în care Steven van Groningen apare printre protestatarii din Piața Victoriei.
În fapt, dacă vorbim de multinaționale ne referim tocmai la acele companii care contribuie cu cele mai mari sume la bugetul statului și care susțin și plătesc cei mai mulți români care lucrează în mediul privat. Fără ele, dimensiunea banului public, respectiv sumele încasate de stat, ar fi semnificativ restrânsă. Tocmai de aceea, un comportament agresiv la adresa acestor companii și, totodată, transferarea subiectului în lupta politică prin asmuțirea populației asupra multinaționalelor sunt acte cel puțin iresponsabile.
Încurajarea ideii că românii au protestat în marile orașe din România la îndemnul multinaționalelor este cu atât mai periculoasă cu cât se pun în scenă contramanifestații, la care alți români, în proporție covârșitoare pensionari sau asistați sociali, preiau mesajul într-un mod absolut degradant. Oamenii, în lipsa lor de informații (aceasta fiind caracterizarea cea mai blândă!), sar tocmai la gâtul celor care le asigură banii de pensii, salarii sau beneficii de asistență socială. Am văzut la protestul de susținere a partidului de guvernământ de la Cotroceni o doamnă în etate care purta o pancartă cu mesajul ”Putorile din Piața Victoriei să lase multinaționalele și meargă la muncă”. Oau!!! Dacă nu ai avea simțul umorului sau dacă ți-ai pierdut definitiv răbdarea, ai putea chiar să izbucnești de-a dreptul în plâns. Motivele sunt lesne de înțeles.
În momentul de față, probabil că mai important decât detensionarea grabnică a situației politice ce riscă să escaledeze este stoparea urgentă a acestor gesturi penibile și umilitoare, care riscă să arunce în aer economia românească. Este imperios necesară și urgentă o delimitare a coaliției de la putere și a Guvernului față de această viziune jignitoare la adresa multinaționalelor și investitorilor străini.
Atitudinea arătată de Mihai Chirica, primarul Iașiului și vicepreședinte PSD, este un exemplu în acest sens. „A-ți cere scuze este un element de forță a unui om puternic. Un om care își cere scuze arată că este un om puternic. Unele companii din România care s-au simțit, oarecum, atinse în efortul lor de a contribui la creșterea economică a acestui stat trebuie să primească scuze publice. Nu poți promova o politică de îngrădire, diminuare a accesului sau chiar îndepărtarea companiilor multinaționale pentru că acolo muncesc români (…) Eu pot să îmi cer scuze în numele oricărui om care a jgnit imaginea și cifra de afaceri a companiilor străine prezente în România. Pot să îmi cer scuze pentru asta”, a precizat Mihai Chirica. Guvernul și liderii PSD trebuie să urmeze aceeași cale.
România și românii au nevoie de multinaționale și, implicit, de investiții străine. Mai ales, dacă avem în vedere programul economic promovat de Guvernul Grindeanu. Am avut curiozitatea să aflu cu câți bani a contribuit Raiffeisen Bank anul trecut la bugetul statului, fapt pentru care am solicitat instituției de credit aceste date. Banca mi-a pus la dispoziție cifrele din perioada 2011 – 2016, statistică care ne arată că Raiffeisen Bank a vărsat direct și indirect în ultimii șase ani la bugetul de stat 593 milioane de euro, prin impozitele și taxele plătite. Iată mai jos eșalonat situația acestor contribuții:
* 2011 – 101 milioane de euro
* 2012 – 96 milioane de euro
* 2013 – 100 milioane de euro
* 2014 – 101 milioane de euro
* 2015 – 97 milioane de euro
* 2016 – 98 milioane de euro
––––––––––
* Total perioada 2011 – 2016 – 593 milioane de euro
După cum se poate observa, în 2016, Raiffeisen Bank a plătit impozite directe și indirecte la bugetul de stat 98 milioane de euro, adică aproximativ 440 milioane de lei. Tot anul trecut, încasările din venituri fiscale la bugetul general consolidat au fost de puțin peste 136 miliarde de lei. Se poate observa astfel, că impozitele și taxele suportate de Raiffeisen Bank statului român înseamnă circa 0,3% din totalul veniturilor fiscale. Iată cum o singură multinațională, blamată prin luările de poziție ale politicienilor, a generat venituri semnificative bugetului României. Aceasta este de fapt numai contribuția directă, pentru că nu trebuie să pierdem din vedere faptul că Raiffeisen Bank are aproximativ 5.500 de salariați, care contribuie prin salariile lor la întreținerea tot atâtor familii. Acești angajați asigură, prin consumul individual, alte impozite și taxe pentru statul român.
Mai mult, prin obiectul de activitate, Raiffeisen Bank este unul dintre principalii finanțatori ai economiei românești. ”Finanțarea economiei locale a fost permanent un obiectiv major pentru Raiffeisen Bank. În ultimii 5 ani, banca a acordat credite la termen în valoare de 7 miliarde de euro, din care mai mult de o treime către clienți persoane fizice”, menționează reprezentanții instituției de credit în răspunsul furnizat în exclusivitate publicației online www.bankingnews.ro. Să nu uităm și de rolul de investitor al Raiffeisen Bank, care s-au situat la peste un miliard de euro în 2016, sub forma de capital și linii de finanțare.
Analizând aceste cifre, putem deduce simplu că rolul multinaționalelor în economia românească este unul mai mult decât important. În aceste condiții, cred că și respectul față de aceste entități trebuie să se ridice la înălțimea implicării lor.