Sancțiunile aplicate recent de ANPC unui număr însemnat de instituții de credit au adus în discuția publică subiectul protecției consumatorilor bancari. Este, deci, un moment propice de a explica, din nou, care sunt diferențele dintre supravegherea prudențială și cea comportamentală și faptul că banca centrală nu are atribuții în privința practicilor de comercializare a produselor bancare către consumatori, acestea revenind ANPC, scrie consilierul guvernatorului BNR, Cristian Bichi pe site-ul OpiniiBNR.ro.
Disputa dintre bănci si ANPC se va soluționa în instanță. Cu cât mai repede cu atât mai bine pentru încrederea publicului în instituțiile statului
Potrivit oficialului BNR, „actualele dispute dintre băncile sancționate și ANPC privind modul de calcul corect al ratelor la creditele pe termen mediu și lung, urmează să fie rezolvate de instanțele judecatoresti, întrucât sancțiunile unei autorități de supraveghere (fie aceasta BNR sau ANPC) sunt supuse controlului jurisdicțional. Este însă necesară o rezolvare grabnică a aspectelor în discuție, pentru a se preveni deteriorarea încrederii publicului în instituțiile statului român”, concluzioneaza consilierul guvernatorului BNR.
În comunicatele sale de presă din 16 și 25 mai 2023, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC) susține că a identificat practici comerciale înșelătoare săvârșite de un număr de 19 instituții bancare “cu privire la modul de calcul al ratelor, prin faptul că pe graficul de rambursare, rata era compusă, în primii ani, 25% din soldul principal de rambursat și 75% dobândă. Prin această modalitate de calcul, consumatorii plăteau preponderant dobândă.”
În consecință, ANPC a sancționat băncile în cauză cu amendă și a emis ordine prin care s-a solicitat acestora “emiterea unor noi grafice de rambursare, unde principalul creditului datorat să fie achitat de către consumatori în rate egale pe întreaga perioadă de creditare în raport cu dobânda aferentă creditului (sic!)….”[i].
Decizia ANPC a generat controverse puternice. Asociația Română a Băncilor (ARB) a emis un comunicat în care se menționează că informațiile eronate lansate în spațiul pubic, care cataloghează drept “practici comerciale înșelătoare” o metodă legală de calcul a dobanzii folosită în toată lumea ridică semne de întrebare legate de profesionalismul unor angajați ai ANPC. Pentru CEC Bank, o bancă cu capital de stat, “controlul a fost făcut pe repede înainte, iar vinovatul se pare ca era deja cunoscut înainte de finalizarea investigației”. La rândul lor, câțiva analiști economici au intervenit în dezbatere precizând că este imposibil matematic să generezi un tabel de rambursare în care principalul și dobânda să curgă în mod egal. În fine, cireașa de pe tort în toată această poveste este reprezentată de faptul că măsura ANPC a fost criticată și de un funcționar al acestei autorități care a ținut să menționeze că rambursarea creditului în rate egale (anuități) este legală și că emiterea de noi grafice de rambursare în conformitate cu cele solicitate prin ordinele ANPC ar fi “vădit abuzivă și fără fundament”. Prin urmare, așa cum titrează presa română, ne aflăm în mijlocul unui adevărat scandal, ce urmează a fi tranșat definitiv de către instanțele judecătorești, într-un viitor mai mult sau mai puțin apropiat.
Este BNR o victimă colaterală a scandalului?
Răspunsul la această întrebare este afirmativ, modul cum sunt prezentate faptele de unele canale mass-media ducând la prejudicii de imagine pentru banca centrală. Cum ar putea fi altfel, pentru a da doar un exemplu, atât timp cât pe diferite posturi de televiziune băncile sunt acuzate de “practici comerciale incorecte”, pe fundal fiind difuzate imagini ale clădirii sediului central al BNR sau ale guvernatorului BNR, asta când nu sunt făcute acuze directe cum că banca centrală nu a dat atenție practicilor comerciale ale băncilor. În această ultimă privință este reprezentativă prestația unui moderator care ține să sublinieze că de reglementarea băncilor se ocupă BNR, sfârșind prin a întreba inchizitorial dacă această autoritate știe sau nu de “neregulile descoperite de ANPC” și “dacă acest abuz nu este făcut cu acordul BNR”? Reacția interlocutorului la interogatia respectivă este afirmativă: “Absolut da.” Opinii asemănătoare pot fi identificate și în cazul altor canale de comunicare.
Răspunsul la astfel de afirmații, făcute în necunoștință de cauză, este că BNR se ocupă întradevăr cu reglementarea băncilor, dar atribuțiile sale în acest domeniu țin de aspectele de prudență bancară și nu de cele legate de conduita în afaceri a băncilor în relația cu consumatorii care revin ANPC. Ori aspectele sesizate de ANPC în situația de față sunt clar în curtea acestei autorități.
Supravegherea prudențială versus supravegherea comportamentală
Realitățile descrise mai sus arată că este necesar să explicăm publicului larg care este diferența dintre supravegherea prudențială și supravegherea comportamentală. Un astfel de demers a mai fost întreprins de către banca centrală, un articol detaliat privind cele două dimensiuni ale supravegherii bancare fiind publicat pe site-ul www.opiniibnr.ro, în luna februarie 2018.
Reglementarea în sectorul bancar urmărește două mari obiective:
(1) menținerea stabilității și încrederii în sistemul bancar;
(2) respectarea de către bănci a obligațiilor lor profesionale față de clienți în vederea protejării utilizatorilor de servicii bancare.
Acestor obiective le corespund în practică două tipuri de supraveghere: supravegherea de prudență bancară (prudențială) și supravegherea comportamentală (a conduitei).
Supravegherea prudențială bancară urmărește asigurarea stabilității sistemului bancar și a instituțiilor bancare individuale. Ea este necesară datorită rolului important jucat de bănci într-o economie națională și posibilității generării de către acestea a riscului de sistem (sistemic), fapt ce determină ca stabilitatea sistemului bancar să fie recunoscută ca o problemă de interes public.
Riscul sistemic reprezintă posibilitatea ca problemele majore ale unei instituții bancare să ducă la o criză a întregului sistem bancar cu efecte negative asupra economiei reale. Protecția împotriva riscului de sistem se obține prin emiterea de către autoritățile naționale competente de reglementări prudențiale aplicabile instituțiilor bancare, ce urmăresc reducerea riscurilor asumate de acestea. Astfel de reguli se referă la activități permise băncilor, cerințe de capital minim și de solvabilitate (care să permită absorbirea pierderilor), cerințe de lichiditate, expuneri mari, pentru a menționa doar câteva dintre acestea. În plus, autoritățile competente verifică dacă băncile respectă normele prudențiale și iau măsuri corective acolo unde este cazul, de la formularea de recomandări până la aplicarea de sancțiuni. Prin acest mecanism care se concentrează asupra solvabilității și lichidității băncilor se urmărește menținerea stabilității financiare a fiecărei instituții în parte în vederea protejării intereselor creditorilor/deponenților lor și a menținerii stabilității întregului sistem bancar. De subliniat că supravegherea prudențială asigură indirect protecție consumatorilor (deponenților), întrucât prin menținerea solvabilității băncilor vor fi evitate pierderile generate de falimentele bancare.
Pro memoria: În România, autoritatea însărcinată cu exercitarea supravegherii prudențiale bancare este Banca Națională a României.
Conceptul de supravegherea comportamentală[ii] este folosit pentru a diferenția de supravegherea prudențială acea activitate de reglementare și control ce are în vedere obținerea unei relații corecte între instituțiile financiare și clienții lor. În sens restrâns, conceptul de supraveghere comportamentală este echivalat doar cu protecția consumatorilor de servicii financiare, dar, în sens larg, perimetrul acestui model de supraveghere nu se limitează numai la aspecte legate de particulari (retail) ci privește și investitorii profesioniști (wholesale) și integritatea piețelor.
Supravegherea comportamentală bancară reprezintă activitatea de stabilire de reguli care urmăresc asigurarea unei conduite adecvate a instituțiilor bancare în relația cu clienții lor și monitorizarea modului cum acestea sunt respectate pentru a se obține modificarea comportamentelor incorecte ale băncilor (în termeni de transparență si echitate a tranzacțiilor) și eventuala lor sancționare în condițiile legal stabilite.
Necesitatea supravegherii comportamentale bancare se justifică prin existența informației financiare incomplete pe piețele financiale de retail unde profesioniștii asigură servicii unor clienti care dețin mult mai puține cunoștințe decât cei dintâi.[iii] În aceste condiții, clienții băncilor sunt supuși unor riscuri importante, întrucât le va fi dificil să judece calitatea serviciilor oferite sau care ar trebui să fie prețul corect. Personalul însărcinat cu exercitarea supravegherii comportamentale este chemat să ofere protecție consumatorilor prin asigurarea de transparență și informații complete în legătură cu produsele/serviciile oferite de bănci și obținerea încredințării că aceștia au o înțelegere clară a riscurilor implicate de contractele la care devin parte. Nu în ultimul rând, supravegherea respectivă trebuie să prevină și să sancționeze practicile abuzive ale băncilor din domeniul comercializării produselor și serviciilor bancare.
Pro memoria: În România, atribuții pe linia supravegherii comportamentale privind relațiile corecte dintre bănci și consumatorii de servicii bancare revin ANPC.
Ambele modele de supraveghere au limite
Controlul prudențial se efectuează în conformitate cu principiile economiei de piață. Supraveghetorii nu se substituie personalului bancar și nu intervin în operațiunile individuale ale băncii, răspunderea pentru deciziile luate revenind managerilor și administratorilor acesteia. În acest context, rolul supravegherii bancare prudențiale este de a obține asigurarea că proprietarii și managerii băncilor sunt conștienți de riscurile asumate ca urmare a tranzactiilor efectuate, că instituțiile respective dispun de sisteme de conducere, informare și control care încurajează prudența bancară și că atunci când o bancă se confrună cu dificultăți financiare, acestea sunt gestionate într-un asemenea mod încât să fie minimizat riscul sistemic.
Persoanele ce exercită supravegherea comportamentală trebuie să se concentreze pe asigurarea transparenței și difuzării de informații pentru ca deciziile consumatorilor să fie luate în cunoștință de cauză, fără însă a încerca vreodată să influențeze acest ultim proces.
Concluzii
În România, legea oferă competențe pe linia apărării intereselor consumatorilor de servicii financiare Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor (ANPC), competențe care corespund în mare măsură dimensiunii de supraveghere comportamentală bancară. Banca centrală nu are cum să se implice într-o astfel de activitate, exercitată deja de ANPC, întrucât ea nu dispune de autoritate legală în domeniul respectiv. În ceea ce privește actualele dispute dintre băncile sancționate și ANPC privind modul de calcul corect al ratelor la creditele pe termen mediu și lung, acestea urmează a fi rezolvate de instanțele judecatoresti, întrucât sancțiunile unei autorități de supraveghere (fie aceasta BNR sau ANPC) sunt supuse controlului jurisdicțional. Este însă necesară o rezolvare grabnică a aspectelor în discuție, pentru a se preveni deteriorarea încrederii publicului în instituțiile statului român.
[i] Autorul prezentului articol mărturisește că nu întelege ce se urmărește prin această formulare și se pare că nu este singura persoană aflată în această situație. Dovadă că presa oferă diferite interpretării ordinului ANPC. Pentru unii jurnaliști este vorba de rate de rambursat în care plățile de principal și de dobandă să fie egale între ele pe toată durata creditului. Pentru alții, este vorba de aplicarea metodei cu rate descrescătoare, unde cotele de principal sunt menținute egale și cotele de dobândă scad în timp.
[ii] În țările anglo-saxone, conceptul este cunoscut sub denumirea de “supraveghere a conduitei de piață“ sau de “supravegherea conducerii afacerilor”.
[iii] De exemplu, informație asimetrică există și în privința medicilor/farmaciștilor și a avocaților.
