Daniel Dăianu a răspuns unor întrebări legate de o posibilă criză financiară adresate de revista Q Magazine. Dar despre ce criză este vorba?
„În viața economică mișcarea ciclică este inevitabilă. Economia urcă și alteori încetinește, chiar scade. Este ceea ce numim recesiune. Au loc căderi majore de activitate când o economie se confruntă cu o criză a balanței de plăți, ce poate reclama tăieri drastice de cheltuieli publice și, adesea, rate de dobândă înalte pentru a stăvili fuga capitalului volatil.
O criză mai mare este una internațională, cum a fost cea care a izbit SUA și Europa începând cu 2008. Această criză a afectat sever România, nu în cele din urmă, pentru că avea un deficit bugetar mare și deficite externe de două cifre (peste 10% din PIB). Există implicații ale unei crize financiare/economice adânci, ce induc tensiuni sociale și pot conduce la derapaje politice. Schimbări tehnologice (digitalizarea, robotizarea etc.) aduc și ele neliniște, în măsura în care elimină mai multe locuri de muncă decât produc.
…
Se înmulțesc „norii” peste Europa, SUA, în lumea mai puțin dezvoltată, din nou? Lucrurile sunt amestecate. Unii nori nici nu au plecat, dacă ne gândim la supra-îndatorare la distribuția veniturilor tot mai asimetrică și la tensiunile din zona euro. Protecționismul crește în lume. Pe de altă parte, reglementarea mai severă a sistemului financiar (care, prin excese speculative, produse „toxice”, conectivitate etc., a favorizat declanșarea crizei în 2008) a fost necesară și l-a făcut mai robust pe componenta bancară.
Există și o revenire economică în țările europene. S-a dezvoltat însă activitatea așa-numitului sector bancar „umbră” (entități ce nu sunt bănci, dar care acordă finanțări și speculează masiv), care este insuficient reglementat și poate cauza daune majore. Bănci centrale mari încă nu au încetat să ia măsuri neconvenționale prin care au încercat să evite prăbușirea sistemului financiar și să ajute repornirea motoarelor; este de așteptat ca unele măsuri să continue o perioadă pentru a preveni o nouă recesiune extinsă.
Dar se manifestă efecte indezirabile ale acestor măsuri (de „relaxare cantitativă”), care se văd în bule speculative la burse, pe piețe imobiliare (și în România sunt unele semne, însă nu se poate vorbi de o bulă ca în anii 2006-2008), măsuri luate de băncile centrale din SUA, din zona euro, de Marea Britanie, de Japonia și de guverne, sub constrângeri mari, când alegerile nu puteau fi fără compromisuri.
Un val de șocuri ca acum zece ani se poate întâmpla dacă, de pildă, ar avea loc o cădere în lanț a burselor, care ar induce falimente, încetinirea activității economice, necazuri noi în sectoarele bancare.
Dar sistemul bancar global pare mai robust acum prin cerințe de capital propriu și de lichiditate crescute (este și cazul României). Iar băncile centrale și guvernele vor interveni, cred, la nevoie. Probabil că băncile centrale ar face-o și pentru entități de importanță sistemică ce operează pe piața de capital.
BNR nu poate compensa prin politică monetară deficite excesive ale bugetului public. De aceea, combinația de politici trebuie să fie echilibrată.”
Citeste cum politicile Guvernamentale pot destabiliza economia in Q Magazine.
