Experții din Banca Națională a României nu cred că poate fi atinsă ținta de deficit de 4,4% din PIB. Mai mult, o astfel de corecție, chiar și întinsă pe câțiva ani, riscă să ducă la un ”război distribuțional”, se arată într-un raport coordonat de Daniel Dăianu, președintele Consiliului Fiscal și alcătuit cu ajutorul unor economiști din BNR.
„Deficitul bugetar este o vulnerabilitate majoră, care nu poate fi întreținută la nesfârșit. În anii următori, România va ieși înrelief iar prin deficitul bugetar dacă nu va avea loc o ajustare a acestuia. Iar piețele vorreacționa, posibil nervos, bonitatea financiară va fi lovită. Mai mult, economiștii reamintesc că statele membre trebuie sa îndeplinească obiectivele fiscale privind deficitul bugetare, iar după perioada de ajustare (estimată a dura de la patru până la șapte ani) trebuie să mențină deficitul bugetar în limita de până la 3 la sută pentru o perioadă de zece ani” scrie Daniel Daianu.
Potrivit economistului, deficitul bugetar este principala provocare macroeconomică. Acum, deficitul bugetar structural este, probabil, peste 5,5 la sută din PIB. Anul trecut, deficitul bugetar (ESA) a fost de cca. 6,2 la sută, iar anul acesta, în lipsa unor măsuri clare și credibile, deficitul ar fi mai mare. Dimensiunea deficitului structural este de judecat și raportată la investițiile publice, care au fost de regulă între 5-6 la sută din PIB în ultimul deceniu.
Dacă excludem fondurile din bugetul UE din investițiile publice, se vede că deficitul ar fi aproape dublul cheltuielilor de capital. Este o situație ce trebuie să pună pe mulți pe gânduri.
Ținta de deficit bugetar de 4,4 la sută din PIB în 2023 nu a fost realistă
Datoria publică este în jur de 50 la sută din PIB, nefiind mare raportată la media din UE (unde este peste 80 la sută din PIB), dar mult crescută față de acum 15 ani (când era 15 la sută din PIB). Datoria poate fi tot mai amenințătoare dacă deficitul nu va fi redus, mai ales că politicile monetare s-au întărit mult în SUA și Europa, ceea ce influențează condițiile pe piețele financiare. Ținta de deficit bugetar de 4,4 la sută din PIB în 2023 nu a fost realistă, dată fiind conjunctura economică și construcția bugetului.
O diminuare a deficitului bugetar de la peste 6 la sută la 3 la sută din PIB este considerabilă și echivalează cu o reducere cu peste 3 la sută din PIB a absorbției interne; această corecție necesară ar permite reducerea echivalentă în termeni relativi a necesarului de finanțare externă. O ajustare de asemenea anvergură este dificilă, iar efortul (costul) se cuvine să fie cât mai echitabil distribuit.
Problema deficitului bugetar este augmentată de dezechilibrul balanței externe, cu un deficit de cont curent care, anul trecut, a depășit 9 la sută din PIB; în acest an, probabil, va fi sub 8 la sută din PIB, pe fondul ameliorării raportului de schimb extern (terms of trade). Este de presupus că o reducere a deficitului bugetar structural sub 3 la sută din PIB, va duce deficitul de cont curent către 5 la sută din PIB. Dezvoltarea producției interne de tradables (bunuri exportabile și importabile) ar duce deficitul de cont curent mai jos.
Diminuarea deficitului bugetar – greu de atins
Ar fi bine ca programul de corecție anunțat de Guvern să permită ca deficitul bugetar să fie în jur de, chiar sub 5,5 la sută din PIB, iar diminuarea să continue în 2024. Este greu de atins acest obiectiv întrucât, este de repetat, o corecție de amploare nu poate avea loc fără costuri. Iar ajustarea nu se poate face numai pe partea de cheltuieli; ea reclamă și creșteri de venituri bugetare – așa cum au remarcat numeroși economiști, analize ale instituțiilor financiare internaționale, ale CE, ale Consiliului Fiscal.
Corecția întinsă pe 2-3 ani va fi un test sever pentru societatea românească, care nu trebuie să intre într-un „război distribuțional”, ale cărui semne se observă deja. Oricât ar fi economia dominată de interese individuale și de grup, de dorința de câștig, este nevoie de solidaritate și percepere a interesului societății, din perspectiva unei constrângeri de finanțare externă implacabile.
România are nevoie de venituri fiscale care să ajungă, în timp, aproape de media celor din regiune – 34-35 la sută din PIB în Cehia, Ungaria și Polonia, 31 la sută în Bulgaria.
În România sunt la nivelul cel mai jos din UE, 27 la sută din PIB în 2022 (Irlanda este un paradis fiscal și nu intră în discuție). Nu numai pentru a finanța mai bine sectoare vitale pentru economie și societate (ex.: educație și sănătate), ci și pentru a răspunde mai eficace la șocuri viitoare izvorâte din schimbări climatice, pandemii, alte amenințări de securitate etc. O colectare mult mai bună a veniturilor fiscale, venituri nefiscale superioare (inclusiv redevențe crescute), regândirea regimului fiscal, care trebuie să fie echitabil (acum este regresiv, cei cu venituri mai mici plătind, în general, proporțional mai mult), cheltuieli publice mai eficiente și reducerea din risipă pot contribui la atingerea acestui deziderat.
Fondurile europene reprezintă un „bulgăre de aur”
Fondurile europene reprezintă un „bulgăre de aur”, ce poate atenua costurile ajustării macroeconomice, facilita reformele necesare (inclusiv modernizarea statului român), ușura finanțarea balanței de plăti, crește competitivitatea producției naționale.
Banii europeni nu pot preveni însă nevoia de corecție. Și nici BNR nu poate fi substitut instituțional și de politică publică la ceea ce implică ajustarea fiscal/bugetară. Dacă ajustarea fiscal/bugetară va avea loc, fie cu un orizont prelungit către 2025, se poate intra în MCS2 în 2026-2027 și adera la zona euro către finele acestui deceniu.
Academician Daniel Dăianu
