Senatorul ALDE Daniel Zamfir a depus, joi, la Senat, un proiect de lege pentru modificarea Ordonanţei Guvernului 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing.
Daniel Zamfir revine cu un nou proiect de lege ce prevede schimbări în condiţiile de plată a datoriilor consumatorului care foloseşte un bun dat în leasing şi, de asemenea, stabileşte termenii în care un alt cumpărător poate achiziţiona bunul de la proprietar.
După ce CCR a declarat neconstituțional proiectul inițial al senatorului Daniel Zamfir, acesta nu renunță. Și în actuala formă, consumatorii pot să vândă bunul luat în leasing, deși nu sunt proprietari, cu scopul stingerii creditului. Senatorul ALDE a limitat penalitățile în cazul rezilierii contractului de leasing și a eliminat caracterul de titlu executoriu al contractelor pentru persoanelor fizice.
Ordonanţa Guvernului 51/1997 prevede: „contractele de leasing, precum şi garanţiile reale şi personale, constituite în scopul garantării obligaţiilor asumate prin contractul de leasing, constituie titluri executorii”.
Modificarea adusă prin acest proiect este că aceste dispoziţii nu se aplică în situaţia în care „locatarul/utilizatorul este consumator”.
Potrivit Mediafax, proiectul prevede că în cazul în care utilizatorul, care are calitatea de consumator, nu acoperă rata de leasing timp de trei luni consecutive, calculate de la scadenţa prevăzută în contractul de leasing, locatorul/finanţatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar utilizatorul este obligat să restituie bunul şi să plătească toate sumele datorate în temeiul contractului de leasing.
Însă, în cazul în care utilizatorul restituie bunul în termenul prevăzut în contract eventualele despăgubiri nu pot cuprinde decât diferenţa între totalul sumelor datorate conform contractului, diminuată cu valoarea obţinută prin valorificarea, exclusiv TVA, sau după caz, printr-un raport de evaluare a bunului emis de un evaluator autorizat conform legii, potrivit iniţiativei legislative.
Astfel, „sumele datorate conform contractului de leasing, sunt formate din facturile emise şi neachitate, valoarea de intrare rămasă de achitat până la finele perioadei de leasing, inclusiv valoarea reziduală, cheltuieli cu asigurările nbunului,. reprezentate de poliţa de asigurare obligaroie şi/sau poliţa de asigurare facultativă, amenzi de circulaţie şi amenzi pentru neplata rovinietei şi alte amenzi aferente bunului, precum şi taxe/impozite aferente bunului”, potrivit actului normativ.
Iniţiativa legislativă mai prevede şi situaţia în care utilizatorul consumator al bunului sau un cumpărător terţ beneficiază de dreptul de cumpărare, dacă bunul a fost restituit în termenul prevăzut în contract.
„Exclusiv pentru situaţiile în care bunul a fost restituit în termenul prevăzut în contract, utilizatorul consumator sau un terţ cumpărător propus de acesta în termen de maxim 5 zile de la îndeplinirea obligaţiei de predare, beneficiază de un drept prioritar la cumpărarea bunului, valabil timp de 30 de zile de la data predării, timp în care poate fi emisă acceptarea fermă şi irevocabilă de cumpărare la un preţ cel puţin egal cu contravaloarea tuturor sumelor datorate conform contractului, utilizatorul consumator are obligaţia de a credita contul finanţatorului cu diferenţa necesară până la concurenţa sumelor datorate conform contractului de leasing, inclusiv valoarea reziduală la care se adaugă TVA”, arată textul de lege.
Dacă cumpărătorul terţ propus de utilizatorul consumator al bunului prezintă o ofertă mai mică decât suma totală datorată în contract, utilizatorul are obligaţia „de a credita contul finanţatorului, cu diferenţa necesară până la concurenţa sumelor datorate conform contractului, cel mai târziu la data încasării de către finanţator a preţului de vânzare aferent transferului dreptului de proprietate, cu respectarea termenului prioritar de 30 de zile”.
Bunul va putea fi prealuat în proprietate la data încasării integrale a sumelor datorate conform contractului, „care nu va putea fi ulterioară datei de expirare a dreptului prioritar”.
În cazul nerespectării acestor prevederi, finanţatorul poate folosi bunul iar utilizatorul care a luat în leasing bunul este obligat să plătească sumele datorate.
În cazul în care utilizatorul nu restituite bunul în termenul prevăzut de contract, acesta va achita finanţatorului, pe lângă sumele datorate conform contractului de leasing şi cheltuielile pentru intrarea în posesie a bunului.
Iniţiatorul motivează aceste aspecte notând că „în contractele de adeziune, aşa cum este operaţiunea de leasing, profesioniştii leasingului şi ai creditului, având o forţă economică, juridică şi tehnică disproporţionat de mare în raport cu debitorul, eufemistic denumit «partenerul» lor contractual, impun debitorului clauze-tip, preformulate, la care debitorul nu poate decât să adere, prin simpla semntăruă, fără posibilitatea de a le influenţa natura sau conţinutul”.
Proiectul este înregistrat la Senat pentru dezbatere, Camera Deputaţilor fiind forul legislativ decizional.
