Mărturisesc că mă număr printre cei care consideră că transformarea bătrânei Case de Economii și Consemnațiuni a fost probabil cel mai bun proiect al statului român din perioada postdecembristă. CEC Bank arată a bancă, funcționează ca o bancă universală și a devenit un competitor demn de luat în seamă de marii jucători din sistemul bancar local. Schimbarea a fost gândită, dictată și manageriată de unul dintre cei mai apreciați bancheri români, pe care urmează să-l întâlnesc.
Mă aflu în Palatul CEC, o bijuterie arhitecturală absolut impresionantă, pentru a-l intervieva pe Radu Grațian Ghețea, președintele CEC Bank și președintele de onoare al Asociației Române a Băncilor.
Mereu pe fugă, însă relaxat și concentrat, bancherul cu o cariera de 44 de ani în domeniul de profil mă avertizează că nu avem foarte mult timp la dispoziție, așa că intrăm abrupt în discuție. Răspunde direct, pare deschis și receptiv!
Se arată optimist după ce oferă o expunere privind evoluția sistemului bancar din 2015, apreciind că anul curent va fi marcat de același trend ascendent. Creditarea pare a fi motorul principal al creșterii business-ului bancar. Dar, urmează o perioadă mai grea pentru băncile românești, care în 2016 vor fi preocupate de nevoia constituirii de noi provizioane pentru menținerea indicatorilor de solvabilitate cât mai sus, în urma numeroaselor cerințe de capital suplimentare generate de evaluarea activelor AQR – Asset Quality Review, IAS 9 /IFRS 9 și implementarea acordului de implementare Basel 3.
”Asta înseamnă că acționarii nu se vor aștepta la dividende în 2016, iar bancile nu se vor aștepta la profituri foarte mari. Bineînțeles, situația va fi diferită de la bancă la bancă, însă per total aceasta va fi direcția”, spune răspicat Radu Grațian Ghețea. Domnia sa sesizează faptul că acest an va fi unul interesant și din punctul de vedere al competitivității. ”2015 a fost presărat de câteva schimbări în ceea ce privește acționariatul unor bănci, mă refer la cumpărarea Volksbank de către Banca Transilvania, a finalizării preluării Millennium Bank de către OTP Bank, s-au încheiat vânzările de portofolii Citi și RBS, tranzacții care au generat o regrupare de forțe, care nu poate fi decât benefică competiției. Trebuie menționat faptul că Banca Transilvania a venit în top 3 cu o cotă de piață de două cifre bine definită, iar dacă până acum aveam doi mari jucători, acum avem trei. Este important să notăm acest lucru. Iar urmăritorii, și aici mă refer la Raiffeisen Bank, CEC Bank și UniCredit Bank, sunt și ei din categoria băncilor ambițioase în ceea ce privește creșterea. Astfel, avem o competiție bună și promițătoare. Este dovada faptului că băncile din top șase, dar și bancile mai mici, dovedesc interes maxim pentru piața bancară românească. Nu am văzut atitudini de stand-by nici la licitațiile pentru câștigarea unor dealuri importante, fie că a fost vorba clienți mari corporate, fie că a fost vorba de administrații publice locale. Acestea sunt elementele care aduc pentru anul 2016 o lumină favorabilă”, subliniază șeful CEC Bank.
- Despre Legea privind Darea în plată
În anul 2015, activitatea sistemului bancar a fost influențată în mod negativ de foarte multe propuneri și dezbateri cu teme populiste, care se va dovedi – și sunt convins că vom vedea cu toții la un moment dat – nu fac bine nimănui. Și aici mă refer la darea în plată, conversia creditelor, insolvența persoanelor fizice și așa mai departe. Aceste lucruri nu au făcut decât să tensioneze relația bănci-clienți, în loc să încercăm să găsim soluții care să apropie și să restabilească acea stare de încredere care trebuie să existe între cele două tabere. Din păcate, nu văd că anul 2016 va clarifica problema. Se va menține oarecum aceasta stare.
Sper ca Legea privind Darea în plată să fie aprobată într-un final, dar într-o formă care să servească într-adevar celor cărora le este adresată, și anume persoanelor care au probleme și care nu mai pot face față plăților la bancă.
- Despre anul 2015 per ansamblu…
2015 a fost un an mai bun din punct de vedere al afacerii, iar când mă refer la afacere mă gândesc în special la credite. A fost un an mai bun pentru că au fost oarecum mai multe oportunități în piață, un interes mai mare pentru împrumuturi venit în special din partea persoanelor fizice. Și așa cum am spus și cu alte ocazii, sistemul bancar a avut capacitatea să se plieze la cerere, să se muleze pe ceea ce piața dorea.
Pe de altă parte, 2015 a fost un an greu în ceea ce privește lupta băncilor pentru păstrarea indicatorilor de prudențialitate la un nivel cât se poate de bun față de cerințele Băncii Centrale Europene și respectiv ale Băncii Naționale a României. Mă refer aici la solvabilitate sau adecvarea capitalului, mă refer la cerințele de capital în general și, nu în ultimul rând, la ținerea nivelului creditelor neperformante la o cotă cât mai rezonabilă.
A scăzut foarte mult nivelul creditelor neperformante, pe medie, dar destul de neuniform în ceea ce privește fiecare bancă individual. Aici, capacitatea unor bănci de vinde credite neperformante, în special a celor care sunt subsidiare ale unor instituții europene mari, și-a spus cuvântul, în comparație cu băncile care nu au putut face acest lucru sau cel puțin nu au putut să-l facă la nivelul celor indicate anterior.
Tocmai de aceea, nu mă aștept ca băncile să înregistreze evoluții spectaculoase pe palierul profitabilității, în sensul ca sistemul să înregistreze profituri excepționale sau foarte ridicate. Deocamdată, acele cheltuieli cu provizioanele au avut o pondere mare în sistemul bancar românesc, cheltuieli pe care băncile le-au făcut în mod voluntar la recomandarea BNR.
- Despre anul 2015 la CEC Bank…
CEC Bank nu a făcut notă discordantă față de problemele care s-au întâmplat în sistemul bancar românesc, nu a avut o traiectorie diferită. Poate este bine să menționăm că față de alte bănci, noi nu am putut să facem vânzări de active neperformante la nivelul lor. Tocmai de aceea, suntem preocupați în continuare de vânzarea de credite neperformante. Am avut însă o evoluție peste medie în ceea ce privește creditarea. Vreau să vă spun doar atât: ne-am propus să dăm credite noi în valoare de 4,6 miliarde de lei și ne-am atins acest obiectiv.
- Despre proiectele CEC Bank…
Pentru 2016 ne-am propus o creștere a creditelor noi cu 23,5%, față de nivelul înregistrat anul trecut. Este un proiect ambițios pe care dorim să-l realizam. Totodată, ne vom concentra, în continuare, pe implicarea băncii în proiectele cu finanțare europeană la care CEC Bank să fie cofinanțator. Avem rezultate și experiență bună, respectiv 30.000 de credite, cu care am atras granturi de aproape 12 miliarde de lei. După cum se poate observa, obiectivul nostru principal în 2016 este să creștem creditarea. De asemenea, vom avea în vedere și curățarea bilanțului de activele neperformante de o manieră foarte vizibilă.
Avem alte abordari în ceea ce privește haircutul pe care il putem acorda la vânzarea de active neperformante, însă ne dorim ca în 2016 să facem asemenea tranzacții, pentru că cele pe care le-am efectuat în 2015 nu au fost la volumul pe care ni l-am dorit.
O altă preocupare pentru CEC Bank va fi creșterea calității profesionale a funcționarilor bancari. Avem 6.200 de salariați în cele 1.050 de unități. Ne preocupă să le transmitem acestor oameni care sunt obiectivele noastre de perspectivă și cele de moment. Trebuie să-i facem pe oamenii noștri să vândă toate tipurile de produse cu mai mare intensitate decât o făceau până acum. Nu trebuie să ne îndreptăm eforturile spre atragerea de resurse, să vindem depozite, pentru că acelea vin. Trebuie să fim la fel de competitivi pe toate palierele activității bancare. De aceea, vom acorda o atenție deosebită pregătirii angajaților, să fie la zi cu toate proiectele, cu toate obiectivele băncii.
- Despre mult discutata majorare de capital…
A fost o discuție destul de intensa de-a lungul anilor cu privire la majorarea capitalului. Aș vrea să subliniez că CEC Bank are nevoie în continuare de majorare de capital, pentru a putea face posibilă o creștere și mai intensă a creditării. Vreau să spun un lucru foarte clar: întotdeauna acționarul a fost de acord să se facă o majorare de capital la CEC Bank. Din păcate, întotdeauna au fost anumite semne de întrebare cu privire la clasificarea unei astfel de majorări de capital la categoria ajutorului de stat, cu repercusiunile care ar putea exista.
Noi nu avem nevoie de majorare de capital pentru redresarea băncii, ci ne este utilă pentru a putea să folosim mai eficient resursele pe care le avem la dispoziție sub formă de depozite atrase de la populație și de la companii. Mai precis, o socoteală simplă ne arată că CEC Bank are un sold al creditelor de 14 miliarde de lei și aproximativ 24 miliarde soldul depozitelor. Deci, rămân vreo 7-8 miliarde de lei care ar putea fi investite nu în titluri de stat, ci în credite. Dar pentru a face acest lucru trebuie să avem indicatorii de prudențialitate așa cum îi definește BNR în anumite limite. Noi îi avem în acele limite, dar dacă în mod spontan/agresiv ne ducem și îi plasăm în credite putem să ne situam în zona de pericol în ceea ce privește menținerea unora dintre indicatorii de prudențialitate. Și atunci, întotdeauna, din 2007 încoace, am spus că CEC Bank ar putea fi mai agresivă, mai performantă în creditare dacă ar avea și o resursă de capital.
- Nu mă pot abține și vin cu o întrebare legată de faptul că această imposibilitate a CEC Bank de a realiza o majorare de capital atunci când consideră necesar nu ar putea fi catalogată ca un dezavantaj al băncii în fața competitorilor…
Este bună întrebarea și vă mulțumesc pentru ea! Este foarte bine că ați semnalat acest lucru. În perioada 2008 – 2012, în sistemul bancar românesc băncile și-au majorat capitalul cu 2,5 miliarde de euro, în sistemul bancar european au fost pompați 4.500 miliarde de euro pentru majorarea capitalurilor unor bănci, în timp ce noi am majorat capitalul cu vreo 100 milioane de euro prin reinvestirea profiturilor. Din punctul acesta de vedere ați sesizat corect. Unii spun că este un avantaj necompetitiv că CEC Bank ar primi o majorare de capital, dar nu este necompetitiv oare faptul că celelalte bănci își pot majora capitalul când vor, în timp ce noi nu putem?
- Următoarea provocare: discuția despre bancherii români…
Eu cred că dacă analizăm ce s-a întâmplat în ultimii 25 de ani în viața României și, în particular, în viața sistemului bancar, bancherii români au demonstrat o adaptabilitate extraordinară într-un timp foarte scurt, care s-a dovedit a fi foarte solidă. Din 1990 până în prezent, în țara noastră, bancherii au reinventat practic bankingul. Acum lucrurile decurg într-o economie în care regulile pieței sunt cele care dictează, ceea ce este total diferit față de cum se derula activitatea băncilor înainte de 1989. Lucrurile aveau cu totul alte conotații.
Vă dau exemplu cel mai simplu și accesibil pentru a înțelege diferențele: fosții inspectori de credite au fost înlocuiți cu analiștii de credite/administratorii de credite. Înainte de 1989, primii se uitau dacă întreprinderile cărora li se acordau credite, prin plan, deci nu printr-o analiză, au respectat anumiți indicatori și, mai ales, dacă salariile au fost distribuite în mod corespunzător. De asemenea, vedeau dacă s-a făcut producția. Era o chestiune mult mai simplicată, față de activitatea pe care au desfășoară astăzi un analist/administrator de credite. De aceea spun că este remarcabil că într-un timp așa de scurt bancherii români au putut să se adapteze.
La adaptabilitatea așa rapidă și la rezultatele consemnate au contribuit două elemente esențiale. Unul este flexibilitatea românului în general. Știm cu toții, românii se adaptează repede. În plus este de menționat aportul pe care l-au adus bancherii străini cu care noi am făcut echipe mixte. Datorită acestor elemente, bancherii români au reușit să devină bancheri de calibru european/mondial. A fost un fel de pregătire la locul de muncă.
În ceea ce privește funcționarii bancari, a fost o perioadă în care lucrurile au mers destul de corect în sensul că facultățile și băncile pregăteau oamenii, până când a venit boom-ul economic de prin anii 2004-2005 și atunci, trebuie să admitem, că în sistemul bancar au pătruns foarte mulți tineri care nu aveau experiența sau pregătirea necesare. Să nu uităm rolul pe care l-a jucat Institutul Bancar Român, care a pregătit zeci de mii de funcționari de bancă, de la casieri până la dealeri, oameni care au avut posibilitatea să primească noțiunile de bază și să se specializeze.
Sigur, nu în toate cazurile specializările și-au văzut efectul, nu în toate cazurile oamenii care au participat la acest proces au reușit să se integreze. Sunt de acord că au existat și încă mai există oameni care au pătruns în sistemul bancar și nu au pregătirea necesară. Noi încercăm să-i selectăm, dar este un proces greoi. În general, trebuie să ne preocupăm de pregătirea lor și plasarea lor în locurile în care pot face față. Spre exemplu, la CEC Bank avem un program denumit ”Omul potrivit, la locul potrivit”, care urmărește atingerea acestui obiectiv. Sunt evaluați toți oamenii, pe de o parte pentru a-i descoperi pe cei cu potențial și pe de altă parte pentru a-i identifica pe cei care în anumite posturi ar putea mai mult să strice decât să aducă plusvaloare.
- Despre presa economică românească…
Aș vrea să fac o remarcă pe care presa să o ia ca atare și nu să încerce să o răsucească într-o direcție în care să încerce să blameze din nou băncile. Eu observ că, de când discutăm de aceste trei-patru proiecte cu caracter electoral sau populist (n.r. – conversia creditelor, falimentul personal, Legea privind darea în plată), la început presa a fost destul de virulentă. Au fost destul de multe dezbateri pe tema aceasta și discuții în cercuri mai restrânse sau mai puțin restrânse. Încet-încet, însă, am observat că presa are o atitudine mai degrabă de relatare a ceea ce se întâmplă, decât de a comenta numai în direcție criticării băncilor. Acest lucru arată o maturizare și faptul că oamenii din presă încep să înțeleagă că nu se pune problema ruperii din contextul economic a sistemului bancar sau a unei probleme care a apărut în legatură directă cu activitatea băncilor. Exemplu acesta mi se pare elevant.Tocmai de aceea, aș vrea să remarc această poziție responsabilă din partea presei și modalitatea în care sunt relatate pozițiile tuturor celor implicați (parlamentari, instituții, clienți, banci etc.). Cred că aceasta este conduita pe care trebuie să o avem cu toții și astfel se va găsi o soluție pentru fiecare problemă, care să nu creeze discrepanțe, inegalități și pericole pentru sistem.
- Încerc să aflu cum este primit și privit bancherul Radu Grațian Ghețea de clienți sau oamenii simpli care îl recunosc. ”Cum vă abordează? Ce vă spun?”, întreb direct, explicând la ce persoane fac referire.
În general mă recunosc și mă abordează direct cu întrebări profesionale la care încerc să răspund politicos și cât mai pe înțelesul tuturor. Mă bucură atunci când apreciază ce s-a făcut la CEC Bank în ultimii aproape nouă ani. Ascult însă răbdător eventuale sugestii privind sistemul bancar sau CEC Bank.
- Invariabil, ajung și la eterna întrebare privind viitorul domniei sale la conducerea CEC Bank. Insist să aflu și despre cum va arăta viitorul său fără CEC Bank. Răspunsul…
Mandatul meu expiră când acționarul va decide înlocuirea mea cu o persoană care va fi autorizată de BNR să preia conducerea băncii. Ar mai fi de adăugat că la cererea acționarului, în decembrie 2015, BNR a autorizat, conform legii, ca o perioadă de până la un an să pot executa atât funcția de Președinte al Consiliului de Administrație cât și pe cea de Director General al CEC Bank, pe care le execut din luna mai 2007.
Dacă se pune întrebarea ce mi-ar plăcea să fac după ce voi pleca de la CEC Bank, răspunsul este simplu: ceea ce știu să fac mai bine și am făcut toată viața – bancă comercială.
Discuția trece ușor-ușor din zona profesională spre viața personală. Îi explic faptul că doresc ca materialul de presă, poreclit de mine ”Selfie Interviu”, să fie un pic altfel față de articolele cu care este obișnuit. Vreau detalii despre omul Radu Grațian Ghețea, dincolo de imaginea bancherului dichisit, cu înfățișare și ținută impecabile. Mă aștept să se fâstâcească sau să găsească o scuză plauzibilă care să-i permită evitarea întrebărilor pe acest subiect. Dar lucrurile nu stau nici pe departe așa. Acceptă cu naturalețea omului care nu are nimic de ascuns și pentru care fericirea nu este un algoritm matematic complicat. Vorbește degajat, cu bucuria omului împlinit de simplitate, de micile bucurii și de dragostea nepoților săi. Se grăbește să-mi arate câteva poze și filmulețe salvate pe telefon, cu o dexteritate absolut fantastică. Până să mă trezesc din uluială, interlocutorul meu îmi povestește deja despre muzica preferată, arătându-mi un videoclip, pe care spune că l-a vizionat obsesiv în ultimele zile. Este de fapt o paralelă între interpretarea piesei ”Je suis malade” de către Lara Fabian și Elena Hasna, o fetiță de 12 ani din Târgu Jiu. Impresionant…
În 1974, alături de grupul de IT-iști din cadrul Băncii Române de Comerț Exterior, am reușit să punem pentru prima oară pe calculator contabilitatea unei bănci. Informatica este, așadar, prima mea pasiune, prin care, de altfel, mi-am și făcut intrarea în banking. A fost o șansă extraordinară, pentru că astfel am reușit într-un timp foarte scurt să înțeleg fenomenul economic și operațiunile din cadrul unei bănci.
Dacă intrăm în sfera extraprofesională, cea mai mare pasiune a mea este pescuitul. Este un hobby care mă relaxează extraordinar. Am pescuit în toată lumea, în Delta Dunării, în bălțile din jurul capitalei, la Fântânele lângă Cluj, în Cancun, în Noua Zeelanda, în Dubai, Grecia, Turcia, fiordurile din Norvegia, în Alaska sau Caraibe. Din punct de vedere al capturii, cel mai lung pește prins a fost un merlin alb de un metru și jumătate, iar cel mai greu un crap de 19,665 kg.
O altă mare pasiune a mea este gătitul. Uneori, la sfârșit de săptămână, pot petrece chiar și 10-12 ore în bucătărie. Recunosc că sunt un gourmand și că mănânc orice, însă cel mai mult îmi place să gătesc imam baialdî, un fel de musaca de legume cu umplutură făcută din ardei, ceapă și roșii, rețeta fiind învățată de la părinți. Ce mă încântă cel mai mult este faptul că cei care mă apreciază foarte des sunt cei doi nepoți ai mei, pe care sigur nu-i pot acuza de prefăcătorie.
Mai am un hobby care este aranjatul grădinii. Am grijă de plante, pomi, flori sau vie. Ascult și vizionez de pe DVD sau direct concerte în țară sau străinătate cu precădere rock, jazz, blues, pop din toate timpurile inclusiv cele mai recente. Când am ocazia, petrec ore în șir în magazinele de muzică pentru a descoperi un vinil, DVD sau CD cu muzică care îmi place. Am avut și o întâmplare mai hazlie acum câțiva ani în Statele Unite, când după aproape două ore petrecute într-un magazin de muzică am venit la casă cu un coș plin cu DVD-uri cu concerte ale unor formații și cântăreți pe care nu le găsisem niciodată în alte părți ale lumii: Fats Domino, Otis Redding, The Animals, Led Zeppelin, AC DC, Beth Hart & Joe Bonamassa, etc. Noroc că vânzătorul, un negru guraliv, și-a dat seama că engleza mea nu este cea pe care o vorbesc ei în America și m-a întrebat unde locuiesc. Dezamăgirea mea a fost când mi-a spus că dacă vreau să îmi tapetez un perete cu acele DVD-uri pot să le iau, că de vizionat nu voi fi în stare pentru că nu sunt bune pentru Europa.
De citit, citesc foarte mult până la epuizare, aș putea spune, dar nu beletristică pentru că nu am timp (am o listă lungă cu ce voi citi când nu voi mai fi în activitate). În vacanță citesc ce îmi cade în mână (ultima lectură: o carte despre istoria românilor scrisă de Neagu Djuvara – foarte interesant deși nu împărtășesc tot ce scrie acolo).
Aceste activități mă deconectează și mă ajută să găsesc soluții la toate problemele cu care mă confrunt. La experiența mea de viață pot să vă spun că alternarea momentelor de concentrare maximă cu cele de relaxare totală este de fapt cheia succesului. Totul este să reușești să găsești acele activități în care să te poți desprinde total de problemele de la serviciu și să ai capacitatea de a te conecta respectiv deconecta de la ele. Asta înseamnă să știi să îți organizezi timpul.
Interviul se termină la fel de abrupt cum a început. Facem rapid un selfie pentru că Radu Grațian Ghețea trebuie să plece. Își cere scuze, preia rapid de la asistenta sa o mapă plină de documente și iese din birou, nu înainte de a mă saluta. În ușă îl așteptă șoferul, care avea sarcina de a-l ”teleporta” într-o altă locație, la o nouă întâlnire.
