Nu-i așa că sunteți familiarizați cu imaginea grotească pe care ne-o dezvăluie, iarna, topirea zăpezii? Nu aveți de fiecare dată o senzație, cel puțin ciudată, că trebuie să faceți slalom printre excrementele câinilor atunci când mergeți la pas pe străzile Bucureștiului, supranumit cândva Micul Paris? Avem parte de acest covor mizerabil întreținut de nepăsarea și/sau nesimțirea stăpânilor de câini de pe meleagurile mioritice. Într-o evaluare blândă, acești oameni sunt, practic, lipsiți de bun-simț, iar într-o formulare elaborată, ei suferă de o lipsă profundă de educație.
Această realitate crudă macină sistematic societatea și aproape că a devenit o problemă reală pentru proprietarii de animale care sunt stigmatizați, fie că adună sau nu mizeria lasată în urmă de câini.
Nu mai contează faptul că ieși la plimbare cu cățelul înarmat cu pungi de plastic, atât timp cât trotuarele abundă de fecale canine. Mă număr printre cei care sunt obligați să înfrunte privirile dezaprobatoare ale cetățenilor sătui de străzile murdare.
În fiecare zi, în periplul nostru (eu și cățel), trecem pe lângă o grădiniță, unde la un moment dat am observat un anunț lipit pe gardul instituției, care mi-a dat fiori. Aproape că m-ar fi amuzat teribil, dacă nu aș fi simțit instantaneu un amestec crud de tristețe și dezamăgire.
Îndemnul promovat de jur împrejurul grădiniței se vrea o formă decentă de educație civică. Recunosc că de câteva luni, trotuarele din jurul grădiniței sunt curate. Mesajul a avut efectul scontat și și-a atins scopul.
Lipsa educației la români este generalizată. O regăsim aproape oriunde. Efectele nefaste se pot observa cu ochiul liber în orice domeniu, în orice activitate, la orice nivel al societății. Previzibil, nici domeniul bancar nu este lipsit de această problemă. Aici, bancherii și clienții s-au întrecut, de-a lungul timpului, în bâlbe colosale.
Nu sunt puțini clienții băncilor care se confruntă cu necunoașterea unor noțiuni elementare de educație financiară, aceste lipsuri alcătuind unul dintre principalele motive pentru care în prezent se află în situații deplorabile.
Lipsa educației financiare, neasumarea responsabilității și neîncrederea au măcinat sistematic relația dintre bănci și clienți, până s-a ajuns la intervenții legislative grosolane așa cum este legea privind darea în plată.
Culmea ironiei în povestea despre actul normativ ce permite oricărui român să scape de datorie dacă cedează casa băncii este că a fost promovat și a beneficiat de susținerea agresivă a clienților care au rămas repetenți la capitolul educație financiară.
Tocmai acei români care au dat greș în deciziile financiare, mizând pe împrumuturi împovărătoare, mult peste capacitatea lor de rambursare, sau pe credite în monede considerate exotice (vezi exemplu finanțărilor în franci elvețieni), sunt protagoniștii unei legi strâmbe, care se vrea o lecție pentru întreaga societate și pentru tot mapamondul. Nu le-a păsat de ”mizeria” lăsată în urmă de actul normativ care le rezolvă situația proprie. Lecția lor de educație financiară pentru generațiile viitoare este că oamenii trebuie să se elibereze de sub ”robia” băncilor.
Cine va strânge ”mizeria” pe care o face darea în plată? Cine va suporta efectele nefaste ale unei legi asumate ca element de presiune la adresa băncilor, pe care clienții să-l aibă la dispoziție la renegocierea condițiilor contractuale? Cine va achita nota de plată după acest ospăț inconștient?
Chiar dacă răspunsurile acestor întrebări sunt previzibile, cred că mai bine lăsăm Timpul să ne spună, pentru că nu are parti-pris-uri și nu poate fi acuzat că are interese.
PS. Știați că în România a apărut, de curând, o nouă specie de melci, denumită științific ”Datio in Solutum”. În ultima vreme au fost surprinse mai multe imagini, cum este cea prezentată mai jos.