O tranziție întârziată sau deficitară către economia verde a României poate însemna limitarea accesului la sume importante de finanțări europene, susține Cristian Sporiș, Vicepreședinte Corporații la Raiffeisen Bank, în cadrul unui interviu acordat publicației GreenCommunity. În opinia sa, impactul economic și financiar global al schimbărilor climatice afectează, direct sau indirect, majoritatea companiilor, iar datorită acestui aspect tema sustenabilității nu mai este doar un subiect de nișă, “nice to have”. Cristian Sporiș subliniază că, în noua conjunctură, ”băncile devin un catalizator și un educator al pieței, întrucât reglementările europene, de exemplu Taxonomia EU, sunt în plină dezvoltare, iar acestea pot părea greu de înțeles și transpus pentru unii dintre agenții economici”. Totodată, oficialul Raiffeisen Bank explică ce măsuri ar putea fi adoptate pentru a favoriza procesul de tranziție al țării noastre către economia verde.
Cum se adaptează economia românească la conceptele de dezvoltare durabilă și sustenabilitate și care sunt principalele măsuri administrative necesare pentru simplificarea tranziției către economia verde?
Tranziția către o economie verde este un obiectiv asumat de România în 2015, în calitatea sa de membru ONU, prin adopatarea Agendei 2030 pentru Dezvoltare Sustenabilă, care include un set de 17 Obiective de Dezvoltare. În plus, prin Pactul Ecologic, Europa își dorește să devină primul continent neutru din punct de vedere climatic până în 2050. Aceste obiective aduc în prim plan o nevoie de transformare fără precedent, atât în mediul de business, instituțional, politic, dar și social. Din această perspectivă, simplificarea tranziției poate fi un deziderat ambițios, întrucât este esențial să asigurăm mecanismele unei tranziții juste. O tranziție întârziată sau deficitară către economia verde a României poate însemna limitarea accesului la sume importante de finanțări europene. Dintre măsurile care să favorizeze tranziția către economia verde pot fi: oferirea de stimulente pentru favorizarea investițiilor ”verzi”, atât publice, cât și private; abordarea segmentară a sectoarelor consumatoare de resurse; facilitarea accesului la finanțare a companiilor prin intermediul instrumentelor financiare dedicate “înverzirii economiei”. Totodată, nu este deloc de neglijat aspectul ce ține de educație, întrucât conștientizarea aspectelor corelate cu schimbările climatice o vom obține doar prin educație și informare corespunzătoare.
Cât de receptiv este mediul de business local față de îndeplinirea obiectivelor ESG (Environmental, Social and Governance), asumate de Guvernele Uniunii Europene și cum tratează problematica comunitatea bancară din România, în condițiile în care băncile pot acționa ca un catalizator important în reorientarea fluxurilor financiare către activități durabile, sprijinind industriile și guvernele.
Când discutăm despre finanțarea sustenabilă, rolul bancilor excede rolul lor fundamental, acela de a aloca și de a ghida fluxurile de capital, rol indiscutabil esențial în orice economie de piață. Băncile devin un catalizator și un educator al pieței, întrucât reglementările europene, de exemplu Taxonomia EU, sunt în plină dezvoltare, iar acestea pot părea greu de înțeles și transpus pentru unii dintre agenții economici. Impactul economic și financiar global al schimbărilor climatice afectează, direct sau indirect, majoritatea companiilor, iar datorită acestui aspect tema sustenabilității nu mai este doar un subiect de nișă, “nice to have”. Responsabilitatea sectorului financiar în ceea ce privește sustenabilitatea este extrem de importantă și face ca investițiile în sustenabilitate să fie în lumina reflectoarelor de ceva vreme. Companiile mari și medii, în număr din ce în ce mai mare, au adăugat în strategia lor componente ce susțin trecerea către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon sau alte emisii. La nivelul IMM-urilor este nevoie de susținere și know how în acest demers, întrucât procesul poate fi unul care să presupună investiții importante și nu toate aceste companii dispun de resursele necesare.
Care poate fi contribuția Planului Național de Redresare și Reziliență la dezvoltarea economiei verzi din România și cât de capabile sunt companiile și autoritățile să absoarbă toți banii verzi alocați țării noastre prin acest program? Ce fel de afaceri sustenabile pot fi dezvoltate cu bani de Uniunea Europeană și care sunt previziunile dumneavoastră cu privire la reușita implementării efective a PNRR?
